Platoul continental al Mării Negre a fost subiect de dispută între România şi Rusia, apoi Ucraina, de peste 40 de ani. Primele discuţii au demarat în 1967, între ţara noastră şi Uniunea Sovietică, pentru exploatarea resurselor din platourile continentale. Până în 1987 au avut loc 10 runde de negocieri privind delimitarea platoului continental şi a zonelor economice exclusive din Marea Neagră. Nu s-a ajuns la nicio concluzie. După destrămarea URSS, disputa a fost preluată de Ucraina, iar o nouă serie de negocieri a început în 1995, în cadrul discuţiilor privind Tratatul politic de bază cu Ucraina, încheiat în 1997.
România susţinea metoda de delimitare propusă de Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga, în timp ce Ucraina a exacerbat rolul Insulei Şerpilor în rezolvarea acestui diferend. În perioada 1998-2004 au avut loc peste 30 de runde de negocieri, toate fără niciun rezultat.
Din cauza acestui eşec, autorităţile române au cerut o soluţie Curţii de la Haga, în 2004. România solicită delimitarea spaţiului maritim din Marea Neagră printr-o linie de demarcaţie aflată la distanţă egală între ţărmul românesc şi cel ucrainean, potrivit metodei de delimitare stabilite de Curtea Internaţională de Justiţie.
Pledoariile încep, marţi, cu punctul de vedere al României, şi se vor încheia pe 19 septembrie. Instanţa se va pronunţa în acest caz cel mai târziu în luna aprilie a anului viitor, iar hotărârea Curţii va fi definitivă şi obligatorie.
Miza procesului de la Haga este cu atât mai importantă cu cât suprafaţa disputată, de peste 12.000 de kilometri pătraţi, are resurse energetice importante: în subsol se află 100 de miliarde de metri cubi de gaze naturale şi 10 milioane de tone de petrol.
Antena3
