21
iunie este cea mai lungă zi a anului, pentru că e solstiţiul de
vară. În emisfera nordică această zi marchează, din punct
de vedere astronomic, începutul anotimpului cald. Din cele mai
vechi timpuri şi până azi, solstiţiul de vară constituie un
mare prilej de bucurie şi sărbătoare, fiind legat de momentul
strângerii recoltei. Denumirea de solstiţiu provine din
latinescul solstiţium, format din sol - soare şi stitium, de la
verbul sistere, care înseamnă a se opri.
În
această zi, Soarele se află la cea mai mare înălţime faţă
de Ecuator. În astronomie se numesc solstiţii cele două
momente din an când planul determinat de centrul Soarelui şi
de axa de rotaţie a Pământului este perpendicular pe planul
orbitei Pâmântului. Conform tradiţiei sărbotoarea are
rădăcini străvechi.
Fiind
cea mai lunga zi a anului a fost considerată punct de răscruce, de
schimbare a anului. Se spune că într-un anumit moment toate
stihiile stau în cumpănă, este o zi a absolutului înscrisă
sub semnul focului care este simbolul Soarelui. Pentru aceasta se
aprindeau focuri uriaşe pe dealuri. Se credea că cine va trece prin
foc sau va sări peste el în această noapte se va purifica şi
întregul an care urmează va fi apărat de duhurile rele, de
boli şi va fi fericit. Tradiţia se ţine şi acum în ţările
Europei Centrale şi de Nord, fiind practicată cu mult înaintea
creştinismului.
În
Marea Britanie, în fiecare an, mii de adepţi ai mişcării New
Age sărbătoresc solstiţiul de vară. Ei cântă imnuri de
celebrare a discului solar. Printre ei vin şi aşa-numiţii preoţi
druizi, care salută prin ritualuri specifice cea mai lungă zi de
peste an.
Antena 3
