La fericitul eveniment al unei nunţi, mireasa este împodobită mai ceva ca un pom de Crăciun. Pe faţa ei, surorile, mama şi soacra pun un strat de cremă albă peste care lipesc tot felul de mărgele şi paiete, apoi îi pun pe cap o coroană din flori artificiale de care prind cu iscusinţă nişte beteală lungă, care cade peste chipul miresei.
Un alt punct al tradiţiei spune că mireasa nu trebuie să deschidă ochii decât după ce preotul le dă binecuvântarea. Aşa se face că tot drumul până la biserică, tânăra este cu ochii închişi.
Tot satul ia parte la această ceremonie şi când zestrea fetei este scoasă pe gard, în curte, bătrânele satului vin, ca la muzeu, să admire bogăţia cu care va pleca fata din casa părintească.
După slujbă toată lumea este invitată la o masă dată în cinstea celor doi miri.
