Cine au fost cu adevărat cavalerii templieri?

La  peste  700  de  ani  de  la  desfiinţarea  Ordinului  Templierilor  (1119-1312),  celebrii„călugări-războinici”  medievali  exercită  încă  o  puternică  fascinaţie  asupra  imaginaţiei populare. Asociaţi cu practicile oculte, cu francmasoneria sau cu diferitele „coduri ale luida Vinci”,  templierii  au intrat  de  mult  timp în domeniul  legendei.  Totuşi,  cine  au fost membrii primului ordin militar religios al Bisericii Catolice şi care sunt faptele istorice carestau la temelia mitului templierilor?

Deşi  în  Occidentul  medieval  au  existat  numeroase  ordine  militare  religioase,  niciunul  nu  a exercitat un asemenea impact major asupra imaginaţiei populare precum templierii. De-a lungul timpului, faptele reale s-au amestecat cu numeroase legende, templierii ajungând să fie asociaţi cu Cavalerii Mesei Rotunde, căutătorii Sfântului Graal sau cu francmasoneria. Această imagine romanţată  a  călugărilor  războinici,  datorată  numeroaselor  romane  sau  filme  hollywoodiene inspirate din istoria templierilor, a fost facilitată şi de distrugea arhivei Ordinului, în 1571, atunci când  otomanii  au  ocupat  Ciprul.  Cu  toate  acestea,  pe  baza  dovezile  existente,  scrise  sau arheologice, istoricii au reuşit să reconstituie o bună parte din povestea reală a templierilor, care este aproape la la fel de fascinantă ca mitul popular.

Cum s-a născut Ordinul

După prima Cruciadă, din nevoia de a le oferi protecţie pelerinilor creştini din Ţara Sfântă, mai mulţi nobili, în special descendenţi ai unor vechi familii flamande şi burgunde, au înfiinţat un ordin militar  religios,  denumit iniţial  „Pauperes commilitones Christi  Templique Solomonici”(„Soldaţii sărmani ai lui Cristos şi ai Templului lui Solomon – latină), denumire prescurtată apoi în „templieri”. Conform cronicarului medieval Guillaume din Tyr, în anul 1119, nouă cavaleri s-au prezentat în faţa patriarhului Ierusalimului, unde au depus jurămintele de sărăcie, obedienţă şi castitate.

Când templierii au ajuns în Ţara Sfântă, cavalerii ospitalieri îngrijeau deja pelerinii bolnavi într-o mănăstire spital din Ierusalim, ordinul fiind recunoscut de Biserica Catolică încă din 1113. Însă,la această dată, ei nu erau organizaţi ca un ordin militar-religios, această inovaţie fiind introdusă de templieri.

Contrar unei opinii larg răspândite, templierii nu erau călugări în sensul strict al termenului. Deşi depuneau jurămintele monahale de castitate, sărăcie şi obedienţă, ei nu trăiau izolaţi de lume,într-o mănăstire, ci erau prezenţi în prima linie, pe câmpul de luptă, unde purtau robe albe şi omanta albă pe care era cusută o cruce roşie, simbol al martiriului.

Una dintre cele mai puternice instituţii private din istorie

Însă  templierii  nu  au  schimbat  radical  numai  instituţia  monahală  occidentală,  introducând conceputul de „călugăr-războinic”, ei au revoluţionat şi viaţa economică medievală. Folosind un concept contemporan, putem afirma că Ordinului Templierilor, în cele aproape două secole de existenţă, a funcţionat ca o adevărată corporaţie multinaţională modernă avant la lettre, cu filiale în numeroase ţări.

Continuarea pe historia.ro