Cum niciuna dintre condiţiile de mai sus nu-s îndeplinite, Elena Băsescu ne reprezintă ţara, pe vreo 7.500 de euro lunar, banii noştri până la urmă, în legislativul Uniunii Europene. Bun, asta cu 8 februarie în loc de 4 februarie, data la care România a acceptat invitaţia SUA de a participa la sistemul de apărare anti-rachetă, mai poţi s-o înţelegi. O fi o eroare de documentare a celui ce i-a scris discursul (că n-o văd în stare să-l conceapă cu mintea ei) ţinut recent în Parlamentul European, făcută probabil din grabă. Iar la o recitire a textului poate să-ţi scape aşa ceva chiar şi dacă ştii data corectă.
Dar a spune că acordul dintre SUA şi România urmează să fie ratificat de către Parlamentul de la Bruxelles denotă mai mult decât ignoranţă. E o prostie pe care, dacă i-ai fi întrebat, puţini români cred că n-ar fi sesizat-o. Acum, trecând peste jena de-a fi reprezentaţi în UE de o asemenea mediocritate, mă întreb cum se simt tinerii, chiar şi adolescenţii noştrii, ştiind că EBA a ajuns parlamentar european. Cu ce sentiment îşi pot ei construi un proiect de viaţă în România, văzând ce le oferă această ţară în materie de oportunităţi şi ce modele de succes au în faţă.
Vorbim de o majoritate covârşitoare care nu are nici un părinte cu funcţie înaltă, nici bani cu care să cumpere examene, joburi la stat degeaba sau voturi de partid, ci doar minte, ambiţie, perseverenţă şi, aşa cum li se spune de-acasă sau la şcoală, bun simţ. Vorbim de o generaţie care, nu-i aşa, reprezintă viitorul acestei ţări.
Traian Băsescu şi-a câştigat parte din succesul de la ultimele alegeri prezidenţiale invocând nevoia de reformă a statului începând cu primenirea clasei politice. Sună bine, dar pentru cei care vin din urmă şi care-şi construiesc acum imaginea despre ce-i aşteaptă, modelul de succes Elena Băsescu, la care nu pot decât visa eventual, bate orice discurs. Aici e drama pe care nicio o reformă a învăţământului n-o poate rezolva.
Raul Zan
Discursul Elenei Băsescu în Parlamentul European
