Fenomenul extrem de rar la care România va asista pe 5 iunie. Se va mai repeta abia peste un secol

Planeta Venus, demnă de zeiţa iubirii care i-a dat numele, a stârnit de-a lungul mileniilor fascinaţia oamenilor, a infirmat calcule laborioase, a cauzat dezamăgiri şi a înşelat speranţe, iar uneori chiar a distrus vieţile astronomilor care încercau să observe rarele sale treceri prin faţa Soarelui.

Evenimentul va putea fi observat pe 5 iunie sau pe 6 iunie, în funcţie de locul de pe Terra unde se află privitorul. Fenomenul se va produce începând cu ora 1.05 (ora României) şi se va încheia la 7.55 (ora României), astfel că va putea fi observat în ţara noastră în primele ore ale dimineţii, potrivit transitinfovenus.nl.

Trecerea planetei Venus prin faţa Soarelui va fi vizibilă în întregime din regiunea Oceanului Pacific, începând din estul Australiei, dar mai ales din Hawaii, unde se află multe dintre cele mai puternice telescoape din lume, precum cel de la Observatorul Mauna Kea. În Statele Unite, tranzitul va începe pe 5 iunie după-amiază, iar Soarele va apune înainte de încheierea fenomenului.

În Europa, va fi exact invers - în zorii zilei de 6 iunie, Venus va fi început deja să treacă prin faţa Soarelui. Următoarea trecere a planetei Venus printre Soare şi Terra va avea loc abia în 2117, adică peste 105 ani.

Aceste tranzitări au loc în pereche, la intervale de opt ani, iar apoi nu se mai produc timp de peste un secol. În secolul al XXI-lea, precedenta aliniere a avut loc în 2004, iar în secolul al XX-lea nu a avut loc niciuna. Tehnica de detectare a exoplanetelor prin monitorizarea trecerii lor prin faţa stelelor le-a permis cercetătorilor, în ultimii ani, mai ales după lansarea unor sateliţi precum Kepler, să facă multe descoperiri.

Catalogul actualizat în luna martie de savanţi, realizat pe baza datelor transmise de Kepler, număra 2.321 de planete potenţiale care tranzitează prin faţa a 1.790 de stele. Zece din cele 46 de exoplanete descoperite în zone locuibile, unde temperaturile de la suprafaţă permit existenţa apei în stare lichidă, au mărimi apropiate de cea a Terrei.

În cea mai mare parte a cazurilor, însă, astronomii se confruntă cu o lipsă de informaţii despre compoziţia atmosferei acestor exoplanete, scrie Mediafax.