Începută pe 13 iunie, finala NBA urma să se desfășoare pe formatul ”cel mai bun din șapte meciuri”, primele două jucate pe terenul celor de la OKC (echipa cu un parcurs mai bun pe durata sezonului regulat), următoarele trei la Miami și ultimele două înapoi la Oklahoma.
Tinerii baschetbaliști de la OKC au început furibund seria, confirmând sentimentul că sunt echipa mai închegată, cu mai multe șanse la victoria finală. Orchestrați de un Kevin Durant care a condus echipa Statelor Unite către medalia de aur la Campionatul Mondial, baschetbaliștii din Oklahoma au câștigat destul de relaxat primul meci, scor 105-94. La Miami Heat, LeBron James a făcut ce știe mai bine și a marcat 30 de puncte, însă ajutorul din partea lui Dwayne Wade, Chris Bosh și restul coechipierilor a fost insuficient.
După două zile, vedetele NBA au revenit pe terenul celor de la OKC pentru a disputa meciul doi al finalei. Eric Spoelstra, antrenorul Miami Heat, a primit undă verde de la medicii echipei pentru a-l folosi pe Chris Bosh din primul minut și asta s-a simțit de la începutul meciului. Prezența atacantului sub panou atât în faza ofensivă cât și în cea defensivă a schimbat balanța în favoarea jucătorilor din Florida. LeBron James și Dwayne Wade găseau mai ușor culoare către coș sau puteau arunca de la disanță știind că au un om care se va bate la recuperări cu uriașii Serge Ibaka și Kendrick Perkins, iar în apărare prezența lui Bosh îi obliga pe Durant, Westbrook și Harden să apeleze mai des la aruncări de semi-distanță, multe din posibilitățile de pătrundere fiind, astfel, închise. Un meci strâns, dar OKC pierdea avantajul terenului prorpiu, scor 96-100.
Plecați în deplasare, baschetbaliștii de la Oklahoma City Thunder aveau o misiune clară: câștigarea unui meci, cel puțin, pe terenul celor de la Miami Heat, pentru a duce finala înapoi pe teren propriu.
Patronată de legendarul Pat Riley, filosofia de joc a echipei din Miami, deși nu este aplicată întotdeauna, este orientată mai mult către defensivă. Oprindu-și adversarii să înscrie, LeBron și Wade, doi dintre cei mai rapizi jucători din NBA, au șansa să înscrie pe contra-atac. Aceasta a fost povestea meciului trei. Miami Heat i-au limitat pe tinerii de la OKC la 85 de puncte, pe Kevin Durant la doar 25, în timp ce Wade și James au înscris 54 de puncte împreună. LeBron a adăugat 14 recuperări la cele 29 de puncte pentru a face primul ”double-double” din finală. Miami a câștigat cu scorul 91-85 și conduceau cu 2-1 la general.
Criticat pentru lipsa de constanță din jocul său, Russell Westbrook a avut o răbufnire de orgoliu în meciul patru, primul în care cei de la OKC au avut un start bun. Fundașul din Oklahoma a încheiat cu 43 de puncte, Durant a adăugat 28, dar nu a fost suficient LeBron a realizat al doilea ”double-double”, 12 pase decisive și 26 de puncte, Wade a înscris 25 de puncte, iar Mario Chalmers și-a pus amprenta pe meci cu alte 25 de puncte, suficient pentru o victorie 104-98, care să-i ducă pe Miami la un pas de câștigarea trofeului.
Finala NBA a fost marcată de două povești. Pe de-o parte a fost dezintegrarea unei echipe care era cotată încă de la începutul sezonului drept favorită la câștigarea trofeului, tocmai datorită jocului de echipă și maturității tinerilor jucători. Pe de altă parte a fost LeBron James.
Poreclit ”Regele” încă de pe vremea când se chinuia să care în spate Cleveland Cavaliers, călcâiul lui Ahile în jocul unuia dintre cei mai talentați jucători pe care i-a văzut NBA și lumea vreodată era comportamentul său în momente de presiune. LeBron obișuia să se topească și să se ascundă în spatele coechipierilor când meciul urma să fie decis de o singură fază. Mutarea la Miami părea că îi rezolvă această situație, punându-l în echipă du Dwayne Wade, unul dintre jucătorii care trăiesc pentru acele momente cheie. În 2011 a fost evident că LeBron nu a scăpat de demonii sfertului patru, dispărând în repetate rânduri în finala cu Dallas. Și în 2012 a arătat că încă este speriat de coșul decisiv, dar anul acesta a descoperit o metodă de a evita această slăbiciune. A avut grijă să nu se ajungă până la coșul decisiv.
Încă de la începutul finalei, LeBron James avea o misiune clară în minte și nimic nu părea să-i poată sta în cale. În primele două meciuri, el a înscris peste 30 de puncte. Următoarele două meciuri a înregistrat două ”double-double” cu puncte și recuperări sau puncte și pase decisive. Joi seară avea șansa să pună mâna pe trofeu și a făcut de toate. James a înscris 26 de puncte, a recuperat 11 mingi și a dat 13 pase decisive. Acest ”triple-double” a fost răsplătit de coechipierii săi cu o seară magică de la linia de trei puncte și Miami Heat au devenit campionii NBA. 121-106 în ultimul meci al finalei, LeBron desemnat MVP, iar echipa lui Pat Riley câștigă un nou trofeu.
Sosiți în NBA în 2003, Dwayne Wade, Chris Bosh și LeBron James sunt trei dintre cei mai buni jucători ai generației lor. Wade este la al doilea titlu cu Miami Heat, după ce a reușit să facă echipă cu Shaquille O'Neal și Alonzo Mourning pentru un inel de campion în 2006. Chris Bosh s-a chinuit până în 2010 cu Toronto Raptors, echipă care nu a reușit să construiască în jurul lui, iar LeBron James a venit la Miami după șapte sezoane de dezamăgiri la Cleveland Cavaliers. Transferurile lor au cutremurat lumea baschetului american și i-au transformat în inamicul public numărul 1 după ce au promis că vor aduce peste șapte titluri la Miami. Învinși în finală anul trecut, vedetele lui Miami au pus capul în pământ, s-au concentrat la jocul lor și au încheiat victorioși.
