După ani la rând în care a negat vehement că s-a dopat, Lance Armstrong a recunoscut că a folosit EPO, testosteron şi transfuzii sanguine.
Confesiunea fostului câştigător al Turului Franţei a fost făcută într-un interviu-eveniment, acordat celebrei realizatoare TV Oprah Winfrey şi a cărui primă parte a fost difuzată joi noapte. Partea a doua a discuţiei va putea fi urmărită vineri.
Cu toate acestea, Armstrong a negat acuzaţiile că ar fi fost creierul întregii operaţiuni şi că a încercat să-i mituiască pe oficialii UCI pentru a muşamaliza întreaga poveste. De asemenea, texanul de 41 de ani a spus că este curat din 2005 şi că nu a folosit substanţe interzise atunci când a revenit în competiţii în 2009.
„Nu eu am inventat această cultură”
Oprah a deschis interviul cu întrebările pe care toată lumea şi le punea: „Ai folosit substanţe interzise?”, „Una dintre aceste substanţe era EPO?”, „Ai folosit transfuzii sanguine?”, „Ai folosit şi alte substanţe interzise, precum testosteron sau cortizon?”, „În toate cele şapte victorii din Turul Franţei ai folosit substanţe interzise sau transfuzii sanguine?”.
La toate aceste întrebări, realizatoarea a cerut răspunsuri cu „Da” sau „Nu”. La toate, Armstrong a răspuns afirmativ. Apoi, fostul ciclist a fost întrebat dacă ar fi putut obţine toate acele victorii fără să se dopeze: „În opinia mea, nu!”.
„Nu eu am inventat această cultură, dar nici nu am încercat să o opresc. Asta este greşeala mea, pentru asta trebuie să-mi pară rău. Iar sportul plăteşte acum pentru asta şi îmi pare rău”, a spus Armstrong.
Americanul, de şapte ori consecutiv câştigător al Turului Franţei, între 1999 şi 2005, a dezvăluit că s-a dopat şi înainte de a fi diagnosticat cu cancer, însă după ce a învins boala a adoptat o atitudine care l-a făcut să vrea să câştige cu oice preţ: „Eu am văzut lucrurile simple. Aveam substanţe bune pentru anduranţă şi doar de astea aveam nevoie. Cocktailul meu era doar EPO, dar nu mult, transfuzii şi testosteron”.
Raportul USADA, pe baza căruia americanul a pierdut întregul palmares începând cu data de 1 august 1998 şi a fost suspendat pe viaţă, a scos la iveală „cel mai mare şi cel mai sofisticat program de doping din istoria sportului”, dar Armstrong consideră că acuzaţia este prea dură. „Da, a fost profesional. Inteligent, dacă îi putem spune aşa. Dar, în acelaşi timp, a fost foarte conservator. Să spui despre acest program că a fost mai mare decât cel al RDG-ului din anii '80... Nu este adevărat”, a răspuns fostul ciclist.
Armstrong a spus că nu i-a fost teamă ca va fi prins, pentru că, în timpul carierei sale, controalele în afara competiţiilor nu erau la fel de dese ca în prezent. „Eram curat în curse, curat. Era o chestiune de programare”, a precizat sportivul, adăugând că, în opinia sa, testele în afara competiţiei şi paşaportul biologic, introduse în ultimii ani, au curăţat ciclismul.
„Cu toţii eram maturi, am făcut propriile noastre alegeri”
Un subiect sensibil a fost cel al acuzaţiilor că Lance Armstrong şi-a forţat şi coechipierii să se dopeze, ameninţându-i că îi va da afară dacă nu vor face acest lucru.
Americanul a negat un asemenea scenariu, deşi a admis că „nivelul aşteptărilor şi al presiunii” i-ar fi putut determina pe unii dintre rutieri să apeleze la folosirea de substanţe interzise.
„Eram cel mai bun din echipă, liderul său, dar nu şi managerul. Nu a existat niciun ordin direct ca unul sau altul să facă ceva anume. Eram oameni maturi, am făcut propriile noastre alegeri. Da, am fost un tiran, dar în sensul că, dacă nu-mi convenea ce spunea cineva, încercam să controlez asta”, a explicat Armstrong.
Întrebat dacă a citit cartea lui Tyler Hamilton, în care acesta spunea că Armstrong arunca seringiile în cutii de Cola, Lance a răspuns negativ, adăugând că „nu-şi aminteşte să fi făcut aşa ceva, dar nu spun neapărat că este o minciună”.
Una dintre cele mai interesante declaraţii făcute de Lance Armstrong a fost aceea în care a spus că nu s-a simţit precum un trişor, pentru că asta înseamnă să câştigi având un avantaj incorect faţă de restul adversarilor, lăsând de înţeles că şi rivalii săi se dopau.
„Pe moment nu mi s-a părut că am făcut ceva greşit. Te sperie lucrul ăsta. Nici nu mă simţeam prost. Sperie şi mai mult. Nu am crezut că trişez. Cel mai înfiorător! Am citit după aceea ce înseamnă să trişezi. Să ai un avantaj incorect asupra adversarului. Eu n-am crezut asta. Nu ştiam ce avantaj am. N-am înţeles impactul pe care îl va avea”, a menţionat Armstrong.
Fostul rutier i-a luat apărarea doctorului Michele Ferrari, despre care s-a spus că a fost unul dintre cei mai importanţi oameni din spatele întregului program de doping al lui Armstrong: „Unii oameni din această poveste nu sunt monştri. Michele Ferrari este un om bun, dar nu mă simt confortabil să vorbesc despre alţii”.
Şi-a cerut scuze celor pe care i-a dat în judecată şi i-a ameninţat
În finalul discuţiei de 90 de minute, Lance Armstrong şi-a cerut scuze faţă de Emma O'Reilly, o fostă maseuză la echipa sa, Betsy Andreu, soţia unui fost coechipier, şi jurnalistul David Walsh, oameni pe care i-a dat în judecată sau i-a ameninţat pentru că au îndrăznit să spună ceea ce au văzut sau ceea ce credeau.
De asemenea, americanul şi-a cerut scuze şi faţă de fani sau cei care l-au susţinut de-a lungul anilor: „Aceştia au fost oameni care au crezut în mine, iar acum au tot dreptul să se simtă trădaţi. Voi petrece restul vieţii mele încercând să le recâştig încrederea şi să-mi cer iertare”.
Regretă că a revenit
Armstrong este de părere că revenirea sa în competiţii în 2009 a fost o greşeală startegică. Una fatală, pentru că reîntoarcerea sa i-a determinat pe investigatori să reia ancheta: „Nu am fi stat aici dacă nu aş fi revenit”.
