Născută Lady Jayne Seymour Fonda la 21 decembrie 1937 în New York, fiică a marelui actor Henry Fonda şi de două ori câştigătoare a premiului Oscar (pentru rolurile din „Klute”, în 1971, şi din „Întoarcerea acasă”, în 1978), Fonda e o legendă vie a filmului şi a societăţii americane. Filmografia sa deosebit de stufoasă şi de variată (de la frivolele „Cat Ballou”, 1965, şi „Barbarella”, 1968, la filmele de atitudine „Julia”, 1977, „The China Syndrome”, 1978, sau nostalgice, „On Golden Pond”, 1981) se completează cu o viaţă privată agitată, pigmentată cu o constantă şi incisivă implicare în viaţa publică şi politică americană.
Descriindu-se drept o liberală şi o feministă, actriţa a purtat, de-a lungul impresionantei sale cariere de activistă politică şi socială, campanii împotriva Războiului din Vietnam, a celui din Irak, în sprijinul Mişcării pentru drepturi civile (inclusiv în ajutorul lui Huey Newton şi a „Panterelor negre”), pentru drepturile indienilor-nativi americani, împotriva violenţei asupra femeilor. Notorietatea sa este atât de mare în Statele Unite, încât, în campania prezidenţială americană din 2004, republicanii au asociat imaginea lui Jane Fonda candidatului democrat John Kerry, speculând asupra unei fotografii a celor doi din timpul unei demonstraţii împotriva Războiului din Vietnam. În anii ’80 şi ’90, Jane Fonda a fost vedeta unei extrem de populare serii video şi a unui album de exerciţii aerobice pentru întreţinerea tonusului şi a siluetei feminine, intitulat „Jane Fonda’s Workout”. A fost căsătorită cu trei mari personalităţi: regizorul de film Roger Vadim (cel care o descoperise pe Brigitte Bardot), cu activistul Tom Hayden şi, în fine, cu creatorul postului de televiziune CNN, Ted Turner. În 2005 Jane Fonda şi-a publicat autobiografia, My Life So Far(Viaţa mea de până acum), în care a făcut publice aspecte inedite asupra vieţii sale.
La Hanoi, în vara lui 1972
În 1970, împreună cu Donald Sutherland, Jane Fonda a întreprins un turneu de spectacole-vodevil antirăzboinice intitulat „Free The Army”, parafrază la expresia „Fuck The Army”, prin care încerca un dialog cu soldaţii de pe coasta de Vest a Statelor Unite, din perspectiva trimiterii acestora în Vietnam. A urmat o campanie de discursuri ale lui Jane Fonda în campusuri universitare, pentru a strânge fonduri destinate unei organizaţii a veteranilor de război ce se opuneau intervenţiei militare din Vietnam. În cursul discursului său de la Universitatea din Michigan, Jane Fonda afirma: „I would think that if you understood what Communism was, you would hope, you would pray on your knees, that we would someday become communists” (Mă gândesc că dacă aţi înţelege ce a fost comunismul, v-aţi dori, v-aţi ruga în genunchi să ajungem şi noi cândva comunişti).
În iulie 1972, Jane Fonda, deja mare vedetă a Hollywood-ului, a făcut o vizită la Hanoi, capitala Vietnamului de Nord comunist, supusă masivelor bombardamente strategice americane. În timpul acestei controversate vizite, Jane Fonda a făcut zece înregistrări la Radio Hanoi, prin care a susţinut punctul de vedere nord-vietnamez şi l-a incriminat pe cel oficial, american, dar, mai ales, s-a lăsat fotografiată într-o baterie antiaeriană nord-vietnameză, fiind ulterior „botezată” Hanoi Jane. Fotografiile cu Jane Fonda în bateria antiaeriană nord-vietnameză au făcut rapid înconjurul lumii, fiind intens exploatate propagandistic de sistemele comuniste, la fel ca şi declaraţiile vedetei, care nu credea în acuzaţiile de tortură sistematică aplicate piloţilor americani căzuţi prizonieri în Vietnam.
Continuarea pe historia.ro
