Braconierii s-au gândit că ursul valorează mai mult mort decât viu, însă n-au luat în calcul faptul că exemplarul era monitorizat prin GPS.
Doi ani trebuia să dureze monitorizarea, care era parte a unui program pe bani europeni. Ursul cu GPS din România a rezistat doar trei săptămâni. Nici măcar n-a apucat să primească un nume.
Animalul era tânăr, avea 6-8 ani, şi se mişca destul de bine.
Din 30 august, cei care îl monitorizau nu au mai primit însă informaţii. Aşa că doi specialişti ai fundaţiei s-au dus la Fondul de Vânătoare Botiza, în Maramureş.
"Când au întors ursul au văzut urma glonţului şi au văzut balta de sânge de sub urs. Raportul DSV oficial spune că a găsit şi gaura de intrare, şi gaura de ieşire a glonţului. Dacă găseşti glonţul este mult mai uşor să dai de braconier", susţine Csibi Mogor, director de program WWF.
Deocamdată, nimeni nu se grăbeşte să-i dea de urmă. Odată ce a aflat de moartea ursului, administratorul fondului de vânătoare a uitat să anunţe şi poliţia. După o săptămână fapta a fost încadrată la braconaj.
Ursul avea o înălţime de doi metri, 150 de kilograme şi trăia în mediul lui natural, însă nu a fost de ajuns ca să rămână în viaţă.
