Un scandal diplomatic fără precedent are loc între România şi Olanda. Ambasadorul unei ţări membre a Uniunii Europene nu îşi poate începe oficial misiunea, deşi se află la post de aproape o jumătate de an.
Preşedintele Traian Băsescu amână primirea scrisorilor de acreditare a ambasadorului Olandei în România, fără a exista o explicaţie din partea Palatului Cotroceni, scrie Jurnalul.ro. Ambasadorul Johannes Hendrik Matteus von Bonzel este deja la post din decembrie anul trecut.
Nu există o „normă“ în durata aşteptării, dar cutuma în lumea diplomaţiei este că acreditarea în ţara-gazdă se face într-un termen de maximum 60 de zile. În ultimii ani, nu a existat o depăşire a acestei durate de la sosirea la Bucureşti a ambasadorului numit şi primirea oficială la Preşedinţie.
Problemele reprezentării oficiale a Olandei în România, într-un moment tensionat între cele două ţări din cauza „Schengen“, se adaugă la „războiul declaraţiilor“ declanşat de oficialii de la Bucureşti. Poziţia Olandei, dar şi cea a Finlandei erau deja clare: ele se opuneau intrării României şi Bulgariei în spaţiul Schengen. Eforturile României de a convinge că sunt îndeplinite condiţiile de aderare la spaţiul european de liberă circulaţie nu au reuşit.
Drept răspuns, la Bucureşti s-a reacţionat cu mişcări considerate naive şi chiar primitive. Autorităţile vamale şi fiscale româneşti „descoperă“ în septembrie 2011 că bulbii de lalele din Olanda au purici.
Nici la începutul acestui an, Olanda nu şi-a schimbat poziţia, România şi Bulgaria fiind obligate să mai aştepte verdictul până la o nouă reexaminare. Traian Băsescu declara: „Am remarcat abuzul Olandei. Îmi pare rău. Nu Albiţa e poarta de intrare a ţigărilor, a alcoolului şi a drogurilor. Şi nu România, din neputinţă, a legalizat prostituţia, nu România a legalizat consumul de droguri“. Nominalizarea Portului Rotterdam era mai mult decât transparentă ca şi atacul la adresa Olandei.
Răspunsul Olandei a fost în limitele normelor diplomatice: „Orice guvern al unui stat UE are dreptul să prezinte în maniera pe care o consideră potrivită concluziile Consiliului European“.
