Antena 3 demarează campania Salvaţi Institutul Cantacuzino. Un demers menit să atragă atenţia autorităţilor şi să le oblige să ia măsuri, dar şi să vă arate, dumneavoastră, telespectatorilor, cum oameni cu interese meschine au călcat în picioare pe lângă siguranţa naţională, munca de-o viaţă a mii de cercetători.
Peste o mie patru sute de cercetători lucrau în laboratoarele institutului Cantacuzino înainte de 1989. Produceau peste 400 de seruri şi vaccinuri. România a fost a doua ţară din lume care a practicat vaccinarea BCG, anti tuberculoză. Imunizarea impotriva poliomelitei şi a febrei tifoide se făcea tot cu vaccin produs la Cantacuzino. România nu importa nimic. Nu avea motive să facă asta. Avea specialişi şi un institut unde se putea produce, în timp record, orice vaccin.
Situaţia s-a schimbat începând cu anul 1996, când România şi-a anunţat intenţia de a adera la Uniunea Europeană. Asta a adus o serie de reguli noi, mult mai stricte, privind siguranţa produselor fabricate la Cantacuzino. Statul român n-a făcut niciun efort să susţină Institutul, care se autofinanţa. Însă banii obţinuţi din produsele vândute au fost insuficienţi pentru modernizarea tuturor liniilor de producţie şi aducerea lor la standardele internaţionale de control al calităţii.
Pentru că nu a găsit înţelegere la minister, directorul de atunci, profesorul Marian Neguţ, a mers la preşedinte ţării, Ion Iliescu.
Prima intevenţie s-a făcut în anul 2000. Atunci au obţinut autorizaţie specială pentru a fabrica 21 de produse. Autorizaţia a fost prelungită în anul 2005, iar cinci ani mai târziu a expirat. În acelaşi timp însă, lipsa banilor a făcut ravagii, iar în 2009 fabricarea vaccinului BCG a fost oprită. Asta după ce conducerea institutului demarase o serie de lucrări de modernizare, care însă nu au fost finalizate nici până acum.
Tot în 2009, pandemia de gripă AH1N1 i-a dat institutului posibilitatea să demonstereze că poate face faţă oricărei situaţii, chiar dacă se află pe marginea prăpastiei. Atunci, printr-un contract semnat cu Ministerul Sănătăţii, institutul se angaja să producă 5 milioane de doze de vaccin. În buget au intrat 21 de milioane de lei şi specialiştii s-au apucat de treabă.
În timp record, cercătătorii au reuşit să izoleze tulpina şi să producă serul. Viorel Alexandrescu, şeful centrelor de permanenţă, pe partea de vaccin, din Institutul Cantacuzino, îşi aminteşte exact cum s-au întâmplat lucrurile.
În luna iulie au început demersurile pentru fabricarea vaccinului pandemic, iar în luna noiembrie, în România existau deja primele doze.
Producţia a fost oprită. Agenţia medicamentului a decis că vaccinul nu fusese produs în condiţii optime. Iar Institutul a fost obligat să returneze o parte din bani, asta deşi suma alocată fusese cheltuită pentru testare şi achiziţionare de materie primă. Mai exact, au plătit din banii lor două milioane de doze de vaccin, comandate de Ministerul Sănătăţii.
Iar din 2009 , lucruri au mers din rău în mai rău. Tot ce s-a întâmplat la Institut pare să respecte un scenariu clar de îngropare a instituţiei pentru a deschide poarta importurilor.
În 2010 a expirat autorizaţia specială obţinută de la CSAT. Conducerea institutului nu a cerut reînoirea autorizaţiilor pentru cele 21 de produse, dimpotrivă. Anul trecut, fostul director, Radu Dorel, a trimis o adresă către Agenţia Medicamentului prin care cerea suspendarea tuturor autorizaţiilor. Fostul director, încă angajat la institut, neagă totul.
La scurt timp, Radu Dorel a fost demis din funcţie pe motiv de management defectuos. Asta nu a rezolvat problemele institutului, ajuns pe marginea prăpastiei.
De la începutul anului, la Cantacuzino, nu se mai produce nimic. Fabricarea de vaccin gripal sezonier a fost oprită. Liniile au intrat în modernizare, iar şansele ca anul acesta populaţia României să se imunizeze cu vaccin autohton sunt extrem de mici.
