Scurtarea cu aproximativ 30 de secunde anual a primăverii este o consecinţă a precesiunii, dar cei mai mulţi oameni nu vor observa nicio modificare în timpul vieţii, potrivit cercetătorilor.
Oamenii de ştiinţă spun că scurtarea duratei primăverii este, în principal, o consecinţă a modului în care axa Terrei se clatină, extrem de încet. Mişcarea este asemănătoare, parţial, cu cea a unui titirez, a cărui axă de rotaţie nu rămâne stabilă mereu în timpul rotirii, ci se înclină şi descrie, la fiecare câteva secunde, un cerc, cu unul dintre capete, în timp ce celălalt rămâne fix.
În cazul Terrei, acest efect de precesiune durează circa 26.000 de ani per ciclu (un videoclip explicativ este disponibil aici.)
Totuşi, nu există motive de îngrijorare, pentru că efectul creşterii duratei unor anotimpuri şi al scurtării altora nu devine sesizabil decât în mii de ani. Potrivit calculelor specialiştilor, cea mai scurtă primăvară va fi undeva în jurul anului 6430.
Potrivit unui tabel întocmit de Larry Gerstman, astronom amator din New York, în 2015, vara va fi cel mai lung anotimp din punct de vedere astronomic, cu o durată de 93,65 de zile, urmat de primăvară, cu 92,76 de zile, toamnă, cu 89,84 de zile, şi iarnă, cu 88,99 de zile.
Analizând cifrele obţinute în urma calculelor pentru durata anotimpurilor din anul 3000 (primăvara - 91,97 zile, vara - 93,92 zile, toamna - 90,61 zile şi iarna - 88,74 zile), se observă clar că peste circa o mie de ani, în emisfera nordică, primăvara şi iarna se scurtează, iar vara şi toamna durează mai mult.
