Mai exact, au stabilit valoarea afacerii la preţurile din 2008, când era boom imobiliar, şi nu la cele din 2003, când a fost făcută tranzacţia. De asemenea, procurorii au dublat valoarea bunului prin includerea în preţ a dreptului de folosinţă pe 50 de ani.
Procurorii DNA au cerut, pentru a stabili prejudiciul, calcularea activului patrimonial al ICA, şi nu a acţiunilor, care presupune evaluarea activelor, dar şi a pasivelor. În plus, calculul a fost realizat pentru nivelul anului 2008, an de boom imobiliar, nu pentru anul 2003, când a avut loc privatizarea Institutului.
Din 2003 până în 2008, valorile imobiliare au crescut exponenţial. Astfel, expertul DNA, citat de sursazilei.ro, a evaluat la 55.000.000 de euro valoarea clădirilor şi a terenurlui ICA, faţă de 2003 când acestea valorau 3.200.000 de dolari. Sumei stabilite în 2008 i s-au adăugat alte 5.000.000 de euro care reprezintă valoarea dreptului de folosinţă asupra terenurilor şi clădirilor institutului pentru 50 de ani.
Potrivit sursazilei, această expertiză considerată probă la dosar, este nerelevantă şi neconcludentă pentru că Agenţia Domeniilor Statului a vândut acţiuni şi nu active - adică teneruri şi clădiri. În mod evident valoarea acţiunilor este mai mică decât valoarea activelor pentru că se scad şi obligaţiile societăţii, cum ar fi datoriile la buget, la alţi creditori sau cele pentru plata salariaţilor.
În baza acestor valori ale activelor la care a ajuns expertul Mihai Papasteri, specialista DNA, Aurelia Nicolae, calculează preţul pe acţiune în septembrie-octombrie 2008 şi ajunge la concluzia că valoarea pachetului de acţiuni la ICA, în 2003, era de aproximativ 8 milioane de euro, iar la nivelul anului 2008, de aproximativ 60 milioane. Din aceste valori specialista DNA a scăzut preţul plătit pe pachetul de acţiuni rezultându-i prejudiciul de 59 de milioane EURO.
Jurnaliştii de sursazilei consideră că au fost făcute două mari greşeli: prima se referă la faptul că prejudiciul a fost stabilit pentru valorile de la 5 ani după vânzare, iar a doua la includerea în prejudiciu atât a bunului cât şi a dreptului de folosinţă a acestuia, ceea ce a dus la dublarea sumelor.
Mai mult, această valoare era calculată pentru 50 de ani, ori de la aportarea dreptului de folosinţă nu trecuseră mai mult de 4 ani. Sursazilei.ro compară acest mod de lucru cu achiziţia unei proprietăţi cu 1 milion de euro, iar după cinci ani fostul proprietar, mai cere încă 59 de milioane de euro, pentru că, între timp, au crescut preţurile la ferestre, la uşi, la acoperiş sau chiar la terenul pe care este construit imobilul.
