Copii legaţi în lanţuri, înfometaţi, bolnavi şi neîngrijiţi, acesta era secretul teribil al regimului Ceauşescu. Orfelinatele groazei, locul unde erau ţinuţi în condiţii inumane sute de mii de copii abandonaţi. A ieşit la lumină în toată grozăvia sa imediat după răsturnarea regimului. A provocat o undă de şoc, iar mulţi dintre orfani au luat drumul străinătăţii, pentru o viaţă mai bună. Unii s-au reîntors recent, pentru a-şi descoperi rădăcinile, chiar dacă mulţi din ei au rămas marcaţi de ororile "Caselor de copii".
Aceasta era imaginea oficială. O imagine rară, chiar dacă de propagandă. Orfanii reprezentatu în regimul Ceauşescu un subiect tabu. Motivul a ieşit la iveală după prăbuşirea regimului. Peste 170.000 de copii au fost abandonaţi în sute de orfelinate, un adevărat aripeleag al groazei. Sub dictatorul Nicolae Ceauşescu, numărul orfelinatelor de stat a sărit de 600, toate subfinanţate.
Copiii erau raşi în cap, bolnavi, neîngrijiţi, lipsiţi de afecţiune şi înfometaţi sistematic. Majoritatea erau legaţi cu lanţuri de pătuţuri.
Imaginile din orfelinatele româneşti au provocat un adevărat şoc. Mii de copii au fost adoptaţi de occidentali. Unii pe mulţi bani, primul business capitalist. Au ajuns ulterior subiecţii unor studii cutremurătoare. Sufereau de grave întârzieri de dezvoltare şi relaţionau foarte greu cu cei din jur. Cum s-a ajuns aici? Un decret din 1966 a interzis avorturile. Femeile aveau de ales. Întrerupere ilegală de sarcină sau abandon pentru copii nedoriţi. Cele mai multe au ales a doua soluţie. Mai ales pentru copii cu probleme.
Cel mai șocant episod a fost încercarea comuniștilor de a ascunde epidemia de SIDA. Studii din jurul anului 1990 aratau ca 10% din cei 8.000 de orfani sub trei ani erau infectați cu virusul HIV. Cauzele erau folosirea acelor nesterilizate si transfuziile de sange facute de mantuială.
Chiar dacă sistemul s-a schimbat, problema orfanilor este un subiect nerezolvat la un sfert de veac de la schimbarea regimului.