"Nu am cum să modific ADN-ul". Bolnavi de sindromul Down, UMILIŢI de comisia de evaluare

 Zeci de însoţitori ai unor persoane cu handicap ne-au trimis mesaje în care povestesc experienţele neplăcute cu care s-au confruntat în faţa comisiilor de reevaluare.

Unii au fost nevoiţi să aştepte luni de zile pentru o programare, alţii au rămas fără pensia de asistat social pentru că medicii au decis dintr-o dată că nu se mai încadrează în criterii.

Mariana ne-a scris că sora sa, bolnavă de sindromul Down, trebuie să meargă în fiecare an la comisia de evaluare, chiar dacă boală este genetică şi nu are vindecare.

"Comisia, chiar dacă nu mai putem modifica ADN-ul acestor copii, nu doreşte să le dea acestor oameni un certificat de handicap permanent. Până acum mama are o colecţie de 13 certificate, sora mea având 13 ani".
Mariana

Un alt român ne-a povestit prin ce umilinţe a trecut atunci când soţia sa, care suferă de Alzheimer, a fost chemată la reevaluarea handicapului.

"Până să intrăm la comisie am stat cam cate trei ore în sala de aşteptare între alţi bolnavi şi însoţitori. Nu vă daţi seama ce instructaje se fac cu bolnavii, cum să se comporte, cum să se vaite, ce informaţii doresc însoţitorii de la alţi însoţitori pentru a determina comisia pentru verdictul favorabil", ne-a scris Iulian.

Într-un alt mesaj, Magda din Ploieşti ne-a spus cît de mult durează o simplă programare la Comisia de evaluare a persoanelor cu handicap.

"Mai întâi am facut dosarul ce conţine referate de la medicul specialist, ancheta socială, referat de la medicul de familie, ceea ce a durat în jur de o lună, iar apoi m-am dus la comisie, în septembrie, la ora 4 dimineaţa pentru programare la camera 108 şi am fost programaţi în decembrie". Magda, Ploiesti

Aşteptăm în continuare mesajele voastre legate de problemele întîmpinate la comisiile de reevaluare a persoanelor cu handicap pe adresa de mail [email protected].