"Nu va mai fi o dată fixă, iar programul de convergenţă va include din nou o astfel de ţintă atunci când România va îndeplini criteriile reale", au arătat sursele.
Informaţia a fost confirmată ulterior de către premierul Victor Ponta, care a arătat că programul de convergenţă a fost aprobat de Guvern, dar fără ca o astfel de ţintă să mai fie menţinută.
"Am discutat şi cu guvernatorul Băncii Naţionale, şi cu ministrul de Finanţe, trebuie să îndeplinim toate criteriile, şi nominale, şi reale, înainte de a intra în spaţiul euro. Rămâne în continuare un obiectiv fundamental pentru România, aderarea la spaţiul euro, însă nu putem să intrăm nepregătiţi, pentru că ar fi un lucru rău pentru noi, în primul rând ca ţară şi în mod sigur pentru ceilalţi membri ai spaţiului euro", a spus Ponta.
Întrebat dacă decizia de a nu include o ţintă are mai degrabă legătură cu situaţia din România sau cu ceea ce se întâmplă acum în zona euro, premierul a răspuns că au fost luate în calcul ambele situaţii.
"În mod sincer, cu amândouă. În primul şi în primul rând, sigur că zona euro este într-o perioadă de consolidare, sunt ţări în zona euro care sunt în criză şi care au nevoie de planuri de salvare. Pe de altă parte, nici România, la modul cel mai sincer, încă nu suntem pregătiţi să rezistăm la o competiţie atât de dură cum este zona euro. Aşa încât e foarte clar. Sunt ţări, cum e Marea Britanie care nu vrea să adere la euro, sunt ţări cum e Polonia şi cum e România care spun: Da, vrem să aderăm la euro în momentul în care suntem perfect compatibili şi pregătiţi, pentru că să intri nepregătit în zona euro reprezintă un risc uriaş pentru economie şi pentru finanţe", a afirmat şeful Guvernului.
La începutul anului, premierul Ponta a anunţat că intrarea României în zona euro în 2015 nu mai reprezintă o ţintă credibilă, dar obiectivul nu trebuie abandonat, orizontul pentru finalizarea acestui proces fiind acum în jurul anului 2020.
Intrarea în ERM-II, mecanismul european al ratelor de schimb, este etapa premergătoare aderării la zona euro. Înainte de a intra în zona euro, o ţară trebuie să respecte criteriile economice incluse în Tratatul de la Maastricht, respectiv să se afle timp de doi ani în ERM-2, în cadrul căruia moneda naţională să fluctueze într-un intervalul de plus-minus 15% faţă de euro.
