Copiii nu sunt invizibili! Bolnavi şi lipsiţi de ajutor, copiii fără acte de identitate nu merg la şcoală şi nici la doctor

În România anului 2013, mii de copii sunt nevăzuţi. Sunt copii care nu au niciun act de identitate. Ei nu există pentru statul român, deşi trăiesc alături de noi şi sunt viitorul nostru. Nu primesc asistenţă medicală, nu au dreptul la educaţie, iar statul nu dă, la propriu, nici doi bani pe ei. Sunt copiii de care fug şi medicii şi dascălii.

Antena 3 şi Observator vă propun să îi cunoaşteţi. Iată un nou episod din campania "Copiii nu sunt invizibili".

Marin Cristofer, Marin Argentina, Marin Spaniola, Marin Olandeza şi Ion Nedea. Ei sunt copiii familiei Marin. Cinci fraţi și surori dintre care doar una cu un alt nume, tocmai cea care lipseşte de acasă. Nedea. E plecată cu tatăl vitreg să facă rost de bani. Şi oricum, dacă i s-ar întâmpla ceva, nu ar interesa pe nimeni în afară de ai ei.

Nu merge la şcoală, nici la doctor. Şi de copii ca ea, de toate vârstele, e ţigănia plină. Într-o curte, doi copii nerecunoscuţi de un tată închis în Franţa, de care mama nu mai ştie nimic de aproape un an. Singurul venit stabil e o alocaţie dată pe un certificat de constatare a naşterii.

Alt sat, altă comunitare de romi, aceeaşi problemă. Dana are 14 ani şi a păşit, cu greu, până acum cinci, iar de atunci, picioarele n-o mai ajută. Pentru că în acte, nu s-a născut, nu primeşte nici măcar alocaţie, iar de pensie de handicap nici nu poate fi vorba.

Mergem câteva case şi o găsim pe Mina, o tânără de 20 de ani. Ţine în mână un act constatator rupt şi mucegăit şi cu el se legitimează. Părăsită de tată şi cu o mamă analfabetă, nu are certificat de naştere şi nu a fost o zi la şcoală. Sunt mulţi, nu muncesc, nu au ajuns niciodată la doctor, nu există. Nici măcar atunci când au reuşit să fie înregistraţi.

La Dragomireşti, în Vaslui, a avea patru sau cinci copii e ceva obişnuit. Poate la fel de obişnuit cum e să afli că unul dintre ei e bolnav de leucemie.  

Are acte, dar degeaba. Până să cadă la pat, pe Vlăduţ nu l-a văzut decât medicul satului. Nicio analiză de sânge, nimic. Iar acum, că a fost diagnosticat cu cancer, mama îl duce la spital când poate. Pe sora lui cea mare nu am găsit-o acasă. A terminat opt clase şi a plecat la Braşov, dădacă la o rudă.

Aceeaşi comună, altă familie, şi un alt copil bolnav care nu există pentru medici. Andreea există. În registrul de naşteri, în catalog şi pentru familie. Căci şansele ei şi ale fraţilor se opresc la ieşirea din sat. Nu ştiu altceva decât să muncească, iar viaţa lor se consumă pe câmp şi la coada vacii.