Cazul Ciomu şi iţele unui sistem întortocheat. Cum sunt pedepsiţi medicii daţi în judecată de pacienţi

Asigurarea de răspundere profesională s-a născut din nevoia firească de despăgubire a celor care suferă un prejudiciu cauzat de neglijenţa unei persoane, în exercitarea unor atribuţii specifice. În multe dintre ţările cu tradiţie în asigurări, acest produs financiar este obligatoriu pentru practicarea anumitor profesii.

Însă, aşa cum încheierea sa este obligatorie, la fel stau lucrurile şi cu plata daunelor. În România se pare că acest drum se opreşte undeva la mijloc. În contextul în care vorbim despre o piaţă estimată la 2,8-3 milioane de euro anual, raportat la numărul total de cadre medicale care trebuie să cumpere o astfel de asigurare, cazurile în care asigurătorii au plătit despăgubiri sunt rarisime.

Din 2006 şi până anul trecut, la Colegiul Medicilor au fost reclamaţi peste 900 de medici. Deşi unii au fost sancţionaţi, nu a fost luată nicio decizie care să ateste un caz de malpraxis. Avocaţii spun că până acum ar exista cinci astfel de decizii, o cifră infimă comparativ cu sutele de cazuri în care anual sunt implicaţi medici.

Mergând, însă, pe firul acestei poveşti, descoperim o realitate mult mai complexă, care ne arată de ce în România, la ora actuală, cazurile în care este efectuată plata despăgubirilor de către un asigurător pentru o astfel de culpă sunt rarisime. Vorbim despre o piaţă a asigurărilor de malpraxis de circa 3 milioane de euro anual, la care numărul garantat al clienţilor este de circa 200.000, o treime medici, două treimi personal sanitar.

Citeşte mai multe despre acest subiect, pe www.incomemagazine.ro