OPINIE. Când Laszlo Tokes vorbeşte toţi oamenii serioşi au tendinţa să nu-l asculte cu atenţie, pastorul maghiar având credibilitatea lui Vadim Tudor şi morala scenelor conjugale făcute publice de tabloide la recentu-i divorţ. Şi totuşi, Tokes nu a vorbit aproape niciodată de capul lui: nici la Revoluţie, "marele deranj", când de la pastorala sa a început tăvălugul familiei Ceauşescu, şi nici acum, când în plină criză economică şi politică s-a apucat să propăvăduiască independenţa maghiarilor în Transilvania.
În vremuri tulburi, psihologia mulţimilor e ea însăşi tulbure. Oamenii îşi joacă banii la Caritas, se apucă de băutură sau încep lupte seculare cu duşmanii de o viaţă. Ori la noi, în România, reţeta cu "duşmanii unguri" a prins bine la "bobor" întotdeauna. Indiferent de consecinţe.
Pentru că, dincolo de teribilismul declaraţiilor Tokes-Vadim, pot exista şi consecinţe extrem de grave. Nu mai devreme de acum câteva săptămâni, în Barcelona, un milion de oameni au manifestat pentru independenţa Cataloniei. Simbolic, manifestaţia a avut loc înaintea finalei campionatului mondial de fotbal, o finală câştigată potrivit adepţilor separaţiei de "jumătatea catalană" a naţionalei.
Nu degeaba Tokes a sărit acum cu exemplul Cataloniei în faţă. Dacă în Spania e posibil, de ce n-ar fi şi în România? Mai ales că, tot mai mulţi ardeleni, fie ei unguri sau români, se declară sătui de impozitele plătite aiurea guvernului Boc ("Regatului") şi observă zilnic că pot ajunge mult mai uşor la Budapesta sau Viena, decât la Bucureşti. Revolta asta tacită îşi are rădăcinile în incompetenţa clasei politice din ultimii 20 de ani, culminând cu catastrofala guvernare Băsescu-Boc.
Pentru că, iată, în timp ce România se agaţă de acordul cu FMI mărind taxele, mărind impozitele, tăind salarii bugetarilor, micşorând pensiile, punând dări peste dări pe mediul privat, în Ungaria, statul a rupt colaborarea cu "cămătarii FMI", decizând că nu poporul trebuie să plătească pentru efectele perverse ale crizei.
Aşa că, în acest context, declaraţiile tembele ale lui Tokes au unde să-şi sădească rădăcinile. Văzut întotdeauna ca o problemă sensibilă a istoriei naţionale, Ardealul e vehiculat astăzi din nou ca sursă potenţială de conflict în Românica. Numai că, de data aceasta, tot mai mulţi ardeleni nu mai par a avea mintea şi sufletul către "casa" de la Bucureşti, ci navighează lin şi fără probleme pe autostrăzile din ţările vecine.
Ardealul nu va fi niciodată o "Catalunie din Balcani", din simplul motiv că la noi nu se vor strânge vreodată un milion de oameni în stradă, indiferent de cauză. Dar în vremurile tulburi de astăzi, când nivelul de trai te îndeamnă în cel mai bun caz la emigrare şi în cel mai rău la fapte necugetate, poate deveni peste noapte o chestiune de siguranţă naţională. Târgu-Mureşul ştie de ce...
Bogdan Pitaru
