Potrivit magistraţilor, lipsa probelor care să conducă la stabilirea unei legături între încheierea contractului de vânzare-cumpărare şi aprobarea celui de-al doilea schimb de terenuri de către Victor Babiuc a determinat Parchetul să încerce să dea o conotaţie penală unor împrejurări care fie sunt pe deplin explicabile şi lipsite de orice relevantă, fie sunt flagrant contrazise de probatoriul administrat chiar în cursul urmăririi penale.
Judecătorii notează că "se mai afirmă în rechizitoriu faptul că, de la data încheierii contractului, inculpata Ioana Babiuc nu şi-a exercitat dreptul de proprietate, în sensul că nu a formulat cerere de deschidere de rol fiscal, nu s-a înscris în cartea funciară şi nu şi-a delimitat proprietatea, susţineri ce sunt contrazise chiar de probatoriul administrat de procuror în cursul urmăririi penale".
Parchetul, mai arată judecătorii ICCJ, susţine că identificarea terenului s-a făcut prin efectuarea unor menţiuni suplimentare pe o schiţă întocmită de către MApN şi avizată de către OCOT (Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară) şi că aceste menţiuni au fost făcute de o persoană neautorizată, deci înscrisul oficial ar fi fost falsificat şi utilizat ca anexă la contract, "aspect ce denotă reaua credinţă a părţilor". Ca şi în cazul tuturor celorlalte înscrisuri pe care Parchetul le-a apreciat că fiind false, nu se formulează nici un fel de acuzaţii privind săvârşirea vreunei infracţiuni de fals sau uz de fals, susţin magistraţii.
În concluzie judecătorii ICCJ arată că "niciunul din aspectele învederate de către Parchet nu este de natură să susţină, din punct de vedere probator, acuzaţia formulată, aceasta rămânând la nivelul unei simple prezumţii".
În finalul motivării, judecătorii notează că "în raport de considerentele anterioare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că în cauză nu s-au administrat probe sigure, certe, decisive şi care să nu lase loc nici unei îndoieli, acuzarea inculpaţilor bazându-se pe o simplă supoziţie, dedusă din încheierea contractului de vânzare-cumpărare între Babiuc Ioana Cristina Anca şi Becali George. Or, instanţa nu poale să-şi fundamenteze o hotărâre de condamnare pe probabilitate, pe supoziţii, ci doar pe certitudinea dobândită pe bază de probe de natură să înlăture orice echivoc şi să demonstreze, dincolo de orice dubiu rezonabil, vinovăţia inculpaţilor".
