"Eu mă simt bine sub asediu. Nu fac parte dintre cei care se tem de confruntare , de situaţii teribile. Nu, îmi fac chiar plăcere. Mă bucur câteodată să fiu sub asediu că mă pot desfăşura mai bine sub presiune decât fără niciun fel de străbatere. Deci eu caut presiunea, caut stresul. Mă simt bine sub tensiune şi sub stres şi am fost servit pe măsură în ultimele două săptămâni. Pe două subiecte: Roşia Montană şi câinii fără stăpân.
Începem cu primul. În orice fel de împrejurare, în orice fel de subiect, în orice fel de dezbatere sau de confruntare importantă este cronologia, ordinea în care s-au întâmplat lucrurile. Care afost prima zi de proteste? Ca să nu cumva să greşesc m-am uitat pe HotNews şi am văzut titlul de pe 15 septembrie «Cea de-a 15-a zi de proteste... ». 15 septembrie era cea de-a 15-a zi. Am dat timpul înapoi, am verificat de o mie de ori, dar am verificat şi cu HotNews şi 1 septembrie a fost prima zi de proteste, în Bucureşti, în legătură cu proiectul Roşia Montană. S-a protestat împotriva exploatării aurului de la Roşia Montană şi împotriva Antenei 3 şi a mea. Din prima zi! N-am înţeles, recunosc. Eu reacţionez prost, foarte prost, la agresiune. Adică reacţionez pe măsură. Când sunt agresat, cu atât mai mult când nu înţeleg de ce, tind să mă apăr destul de vehement. Cu toate acestea, haideţi să vedem ce am spus, pe data de 1 septembrie, PRIMA ZI de proteste împotriva exploatării de la Roşia Montană şi împotriva Antenei 3 şi a mea. Am avut un dubiu să identific în legătură cu ce sunt protestele, chiar din prima zi! Haideţi totuşi să vedem ce am spus pe data de 1 septembrie 2013.
«Sigur că există oameni care protestează. Foarte bine că protestează. Dacă cineva are ceva de spus, să spună! Întotdeauna mi s-a părut bine dacă cineva are ceva de spus, să spună! Într-o ţară în care protestul, ca idee, este mort, de fiecare dată mă simt bine când aud că oamenii protestează. Foarte bine!
Eu n-aş vrea să mă mai simt, cum m-am simţit vara trecută, când se furaseră 7,4 milioane de voturi şi eram o mie de speriaţi la Palatul Cotroceni. Aia mi s-a părut ODIOS.
Deci din ăia 7 milioane care votaseră și cărora li se confiscase, li se furase și li se întorsese votul, doar o mie eram la Cotroceni. Asta mi s-a părut odios, ca atitudine față de viață și față de sine, a ălora care votaseră. Adică ăia s-au dus de acasă de la ei, au pus votul într-un fel, li s-a furat votul și au zis ”eh, lasă așa”. Cum lasă așa!?
Deci, de fiecare dată când aud că niște oameni își exprimă punctul de vedere eu sunt mândru. Poate nu mândru e cuvântul potrivit, dar sunt bucuros. Niște oameni - nu mai contează ce punct de vedere au - își susțin acel punct de vedere. FOARTE BINE! »”
Bănuiesc că e fără niciun fel de subterfugiu de înțelegere ce am spus în prima zi a protestelor, în prima zi fiind și înjurat. Înainte să îmi prezint vreun punct de vedere. Înainte să zic bună seara, am fost înjurat.
Bun, deci cum eram eu cu privire la protestele din Piața Universității pe data de 1 septembrie 2013? Bucuros eram. Eram bucuros”, a povestit Mircea Badea.
