În ultimii ani de viaţă, singura lume a chirurgului a însemnat rafturi pline de cărţi, icoane, tablouri şi fotografii pe care le-a primit drept răsplată de la pacienţii pe care i-a operat.
La uşa cabinetului său era coada mereu. Din 1984 n-a mai ieşit din Spitalul de Copii "Marie Curie": acolo muncea, acolo locuia. Pur simplu, n-a avut niciodată timp să se ocupe de el, să-şi plângă cei doi fii morţi înaintea lui, să-şi ia o casă. Aşa că spitalul i-a devenit casă, iar meseria, un mod de viaţă. A ajuns profesor şi, spre finalul carierei, academician. Prin diverse intervenţii, profesorul a fost lăsat să locuiască în spital. Alexandru Pesamosca a fost un chirurg de geniu, scos forţat la pensie.