România, după ZECE ANI DE SCLAVIE. 2012, anul în care democraţia a murit

Românii au făcut în câteva săptămâni ceea ce nu a reuşit să facă Parlamentul în patru ani: au dat jos Guvernul Emil Boc. Protestele din Piaţa Universităţii au fost cele mai intense de după 1989, iar imaginile cu violenţele din iarnă au făcut înconjurul lumii

În vară au fost la un pas de schimbarea regimului. Dar, votul celor 7,4 milioane de români pentru demiterea lui Traian Băsescu a fost călcat în picioare de voinţa a 9 oameni: judecătorii Curţii Constituţionale.

Vorbim astăzi despre 2012, anul în care democraţia a murit.

Ianuarie, 2012. Bucureşti, kilometrul 0. Oamenii îndură gerul cumplit oricât e nevoie. Nu-şi mai cer drepturile furate. Apără principii. Străinul Raed Arafat demisionase din funcţia de subsecretar de stat de la Ministerul Sănătăţii din cauza jignirilor şi ameninţărilor lui Traian Băsescu.

Bucureşti, Sibiu, Braşov, Timişoara sunt câteva dintre oraşele în care românii au ieşit în stradă în semn de solidaritate cu Arafat. Acesta s-a opus public angajării răspunderii Guvernului pe proiectul legii Sănătăţii prin care sistemul de urgenţă s-ar fi privatizat.

Speriat de determinarea protestatarilor, Traian Băsescu i-a ordonat lui Boc să retragă legea din dezbatere publică. Protestatarii nu s-au mulţumit cu atât. Au rămas în Piaţă şi s-au luptat cu jandarmii până când Emil Boc a cedat.

Plecarea premierului Boc este un prim pas către soluţionarea crizei politice şi este deschiderea drumului către alegeri anticipate.

Soluţia propusă de Opoziţie nu a fost nici de data aceasta acceptată de Băsescu. A fentat din nou Constituţia şi l-a numit pe şeful SIE în fruntea Guvernului, încercând să păcălească poporul că Mihai Răzvan Ungureanu este neangajat politic.

Încolţit şi de popor şi de noua majoritate parlamentară, Traian Băsescu a cedat în sfârşit guvernarea.

Primele zile pentru Cabinetul Ponta, primele decizii: revenirea salariilor bugetarilor la nivelul de dinaintea tăierilor. La scurt timp după preluarea guvernării, USL participă împreună la primele alegeri.

Un test pe care PDL l-a picat cu brio. Uniunea a zdrobit partidul lui Băsescu în alegerile locale, obţinând mult peste jumătate dintre primării şi Consilii Judeţene. Scorul USL l-a scos din minţi pe Traian Băsescu, aşa că a început să le pună piedici după piedici. Primul mare conflict între preşedinte şi premier a fost reprezentarea României la Consiliul European de la Bruxelles. Deşi a primit mandat de la Parlament pentru Consiliu, Curtea Constituţională în care Băsescu deţine majoritatea, a decis că şeful statului este responsabil de problemele de politică externă.

A primit însă un motiv de bucurie de la justiţie. Adrian Năstase, omul pe care Băsescu l-a vânat neobosit timp de opt ani, a fost condamnat la doi ani de închisoare cu executare în dosarul Trofeul Calităţii. Tentativa de sinucidere a şocat opinia publică, dar asta nu i-a îmblânzit pe procurorii care răspund la ordinele Cotrocenilor. Aşa că i-au făcut dosar penal doctorului Şerban Brădişteanu care l-a operat pe Năstase.
 
Episodul Năstase a fost însă urmat de un altul la fel de fierbinte: suspendarea din funcţie a lui Traian Băsescu. Dar pentru a face posibil acest lucru, majoritatea USL i-a schimbat din funcţie pe preşedinţii Camerelor din Parlament, Vasile Blaga şi Roberta Anastase.

Traian Băsescu, bănuind că e următorul pe listă, a ieşit la rampă. Explicaţiile preşedintelui nu i-au convins pe parlamentari care au votat suspendarea pentru 30 de zile. "Lovitură de stat" au acuzat Băsescu şi susţinătorii lui. Isteria de la Bucureşti a trecut graniţele, ajungând la urechile Angelei Merkel şi lui Jose Manuel Barosso.

Îngrijorarea de la Bruxelles a fost menţinută pe tot parcursul campaniei electorale pentru demitere, mai ales de portavocea isterică a lui Băsescu, Monica Macovei. Între timp, la Bucureşti, preşedintele suspendat şi-a schimbat cămaşa cu tricoul de campanie şi s-a mutat de la Cotroceni pe strada Comăniţa. Şi ca să nu-i lipsească confortul Palatului prezindenţial, şeful STS, Marcel Opriş a avut grijă să-i instaleze ilegal un telefon cu linie securizată.

Cu acelaşi tupeu nemăsurat, i-a recomandat şi lui Crin Antonescu, preşedinte interimar să folosească telefonul negru din biroul de la Cotroceni.

Deşi suspendat de Parlament şi în cădere liberă în sondajele de opinie, Băsescu nu a încetat să mintă.

Ba mai mult, în ciuda strategiei anunţate a PDL de a boicota referendumul, Băsescu i-a îndemnat în primă instanţă pe simpatizanţii săi să se prezinte la urne. După mai multe calcule, s-a răzgândit. Şi ca în fiecare campanie, a revenit la tema sa preferată: mogulii.

Obsesia pentru Antena 3 a fost mai mult decât evidentă în seara referendumului, după anunţarea rezultatului votului.

7 milioane 400 de mii de români au votat în ziua referendumului pentru demiterea preşedintelui suspendat. Judecătorii Curţii Constituţionale au călcat însă în picioare voinţa populară.

După o amânare a deciziei, CCR a revenit cu o erată în care susţine că a cerut listele electorale valabile la data organizării referendumului şi nu actualizarea acestor liste. Astfel, "mini-recensamantul" anunţat de Guvern nu mai are obiect. Între timp, procurorii lui Băsescu au deschis anchete cu privire la fraudarea referendumului şi au umilit cetăţenii punându-i să jure pe Biblie, în stradă, că nu au votat de două ori.
Pe 21 august, Curtea anunţă invalidarea referendumului. După 52 de zile de suspendare, Băsescu s-a întors la Cotroceni ca un preşedinte ilegitim şi ilegal.

În iarnă, USL a câştigat din nou cu scoruri record alegerile parlamentare, iar Băsescu l-a numit încă o dată premier pe Victor Ponta, deşi anunţase că nu o va mai face vreodată.