România, după ZECE ANI DE SCLAVIE. 2010, cel mai negru an de după Revoluţie, anul în care românii şi-au cerut drepturile în stradă

Pensionari umiliţi, profesori în greva foamei, doctori şi poliţişti batjocoriţi de regimul Băsescu-Boc, cu toţii au ieşit în stradă şi au cerut demisia preşedintelui şi a Guvernului.

Românii vor ţine minte 2010 ca cel mai negru an de după Revoluţie, anul în care s-au întors în stradă pentru a-şi cere drepturile furate. Parlamentul a încercat la rândul lui să dărâme Cabinetul Boc prin mai multe moţiuni de cenzură.

Nici protestele violente, nici opoziţia puternică din Parlament nu au reuşit să-i oprească pe Traian Băsescu şi miniştrii sai de carton să taie salariile şi pensiile.

A fost cel mai greu, mai umilitor si mai frustrant an pentru romani. 2010 ar fi putut sa arate diferit, daca Traian Basescu nu ar fi ascuns in 2009 adevarata dimensiune a crizei economice, doar ca să câştige un al doilea mandat la Cotroceni.

Românii nu au îngenunchiat în faţa crizei în 2009, dar au fost puşi la pământ chiar de preşedintele lor, un an mai tarziu. Dacă înainte de alegerile prezidenţiale, Băsescu nici nu voia să auda de un împrumut de la FMI, în primavara anului urmator îl primea cu braţele deschise la Bucureşti pe şeful Fondului, Dominique Strauss-Kahn. Două luni mai târziu, în urma discuţiilor cu delegaţia FMI, veştile de la Cotroceni au căzut ca un trăsnet peste cetăţeni.

Măsurile i-au luat prin surprindere şi pe parlamentarii puterii, în faţa cărora Basescu a mers pentru a se asigura că nu vor vota o eventuala moţiune de cenzura. In spatele usilor inchise, presedintele a avut accese de sinceritate.

Obedientul prim-ministru, Emil Boc, nu a avut curajul să facă el însuşi anunţul taierilor pe care Guvernul sau urma să le puna în practică. În schimb, lecţia minciunii a învaţat-o bine de la Cotroceni.

Cateva luni mai tarziu, Guvernul a marit TVA-ul de la 19% la 24%, desi anunţase ca nu va fi nevoie de cresterea fiscalitatii odata ce a redus cheltuielile. Cert e ca pachetul de masuri de austeritate a starnit revolta cetatenilor. Sindicatele au protestat zile la rand in fata Palatelor Cotroceni si Victoria.

Sentimentele protestatarilor fata de cuplul Basescu-Boc s-au revarsat asupra lui Marcel Hoară, trompeta PDL de la acea vreme, singurul reprezentant al puterii care a indraznit sa vina la miting.

Doar opt voturi au lipsit pentru ca Guvernul Boc sa fie demis. Motiunea de cenzura a fost votata si de o parte dintre parlamentarii puterii, asa ca democratul partid de guvernamant a luat o masura fara precedent: alesii PDL stau in banci la urmatoarele motiuni. Cine nu se supune ordinului, este exlus. Tactica i-a folosit lui Boc. A rezistat si celei de-a cincea incercari de daramare a Executivului.

In timp ce in Parlament se dezbatea motiunea, strada isi cerea din nou drepturile.

Vocea strazii nu a trecut de zidurile groase ale Palatului Cotroceni. Basescu nu s-a lasat induplecat de proteste. Ba mai mult, neputand sa iasa din logica politica si insensibil la problemele reale ale oamenilor, presedintele a revenit la obsesia sa pentru moguli.

Daca medicii, profesorii, pensionarii nu au reusit sa-i atraga atentia lui Basescu, au reusit s-o faca politistii. O alta categorie lovita dur si de taierile salariale si de restructurarile Guvernului Boc, operate in numele reformei statului.

Nici macar comparatiile cu Ceausescu facute de protestatari nu l-au scos mai tare din sarite pe presedinte ca scandarile politistilor. Au urmat acuzatii de incalcare a legii si renuntarea la escorta MAI in coloana oficiala.
 
Protestul caschetelor l-a costat funcţia pe Vasile Blaga, care avea să devină unul dintre duşmanii lui Traian Băsescu. Ministrul de Interne a fost singurul care a plătit cu capul în urma mişcărilor de strada. Restul soldatilor de plastilină ai lui Băsescu au rămas în funcţie chiar dupa ce au comis fapte de cu iz penal. Roberta Anastase, presedintele Camerei Deputatilor, a fost de neclintit dupa ce a fraudat votul la legea pensiilor cu toate ca exista dovezi clare in acest sens.

Siguranţa de sine a Robertei Anastase avea şi o explicatie: Traian Băsescu o acoperea. O dovedeşte răspunsul său la solicitarea PSD de a media scandalul din Parlament.

"Niciodată, nici preşedintele, nici procurorii, nici Curtea Constituţională, repet, nici una din cele trei instituţii nu pot să se amestece în votul parlamentarilor. Cum să ceri preşedintelui să vină să facă ordine în Parlament ? Acolo nu poate intra nimeni. În sala în care stau deputaţii, nici preşedintele nu are dreptul să stea. El are un loc, un scaun în Parlament", spunea preşedintele în 2010.

Odata adoptata, legea a dus la reducerea pensiilor prin recalculare, iar justitia lui Basescu i-a dat Robertei Anastase neinceperea urmaririi penale.

Pe plan extern însă, Germania, preocupată deja cu salvarea Greciei, a văzut cu ochi buni măsurile de austeritate de la Bucureşti.

În timp ce România reală fierbea, sistemul construit de Traian Băsescu pentru a controla tot ce mişcă, funcţiona în umbră. Spre finalul anului, publicarea în presă a stenogramelor din dosarul FNI, înainte ca acesta să ajungă în instanţa, a acoperit mediatic subiectul crizei.

In pofida semnalelor de alarma trase de opozitie cu privire la modul in care presedintele percepe puterea si ignorand protestele de strada, regimul Basescu a ramas in picioare.