Astfel, se ajunge în situaţia în care, fără să fie vizaţi de un dosar, cei mai mulţi parlamentari sau membri ai guvernului sunt urmăriţi de SRI.
Numărul mandatelor de interceptare a crescut din 2005 până în prezent cu 610%, adică de peste 6 ori, de la 6 300 de mandate la 38 000. Din cauză că nu sunt interceptate doar persoanele vizate de un dosar anume, ci toţi cei cu care acestea intră în contact, numărul cetăţenilor ale căror convorbiri telefonice sunt ascultate este mult mai mare.
Interceptarea unor politicieni precum Viorel Hrebenciuc, Ilie Sârbu sau Dan Şova asigură procurorilor un număr considerabil de stenograme, care de cele mai multe ori au doar scopul de fi servite presei.
Spre exemplu, interceptarea lui Viorel Hrebenciuc, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor şi lider al Partidului Social Democrat a dus automat şi la interceptarea altor parlamentari PSD, precum şi ai altor colegi din partid. Prin calitatea sa de vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, Hrebenciuc a purtat discuţii cu preşedintele camerei, Valeriu Zgonea, cu cei 11 membri ai Biroului Permanent, precum şi cu cei 187 de parlamentari social democraţi.
De altfel, în calitate de lider PSD Viorel Hrebenciuc întreţinea realţii cu memrbi ai guvernului, preşedinţi de consilii judeţene, colegi din conducerea PSD şi primari ai partidului. Toţi cei care au menţinut legături cu liderul PSD, cel mai probabil au fost interceptaţi de procurorii care instrumentează dosarul.
Aceeaşi situaţie se aplică şi în cazul lui Ilie Sârbu, vicepreşedinte al Senatului, şef al grupului PSD din camera superioară a Parlamentului şi un important lider al social democraţilor. În calitate de vice preşedinte al Senatului, Ilie Sârbu a păstrat permanent relaţii cu preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, cu membrii Biroului Permanent al Senatului, precum şi cu ceilalţi lideri ai grupurilor parlamentare şi cei 66 de senatori ai partidului.
Interceptaţi au fost şi membrii ai guvernului sau colegi din conducerea partidului, cu care liderul PSD are obligaţia de a menţine contactul.
Astfel, deşi mandatele de interceptare ar trebui să aibă legătură cu siguranţa naţională, ele devin o practică din ce în ce mai comună pentru instrumentarea dosarelor pregătite de procurorii DNA.