Inaintea de aceste plati de mari dimensiuni, datoria publica a Romaniei se plasa la 39,5% din PIB. Acesta s-a triplat dupa contractarea creditelor pe care le returneaza acum BNR si nu s-a mai situat sub 30% din PIB dupa 2010, chiar daca banca centrala a rambursat rate semnificative de imprumut, care au depasit 7 miliarde de euro anual in 2011 si 2012.Insa in paralel cu ratele platite de Banca Nationala, Ministerul Finantelor Publice (MFP) a contractat credite de pe piata internationala de capital, la valori similare cu sumele platite de autoritatea monetara. Cu alte cuvinte, statul roman si-a refinantat datoria catre FMI prin intermediul pietei internationale de capital, imprumutandu-se la termene de plata mai lungi. Iar BNR si MFP functioneaza ca doua vase comunicante, in contextul in care contul Trezoreriei Statului e deschis la banca centrala. Si pentru ca s-a discutat mult , intr-o anumita vreme, de buffer-ul de lichiditate al Finantelor, merita mentionat ca aceasta rezerva-tampon, pe care a constituit-o MFP la sugestia FMI, pe seama imprumuturilor in valuta realizate de pe piata externa, are rolul de a echilibra rezerva valutara.
Ca sa conchidem, o scadere de 0 asemenea amploare a rezervei valutare, intr-o singura luna, poate avea un impact emotional puternic, dar dupa toate probabilitatile datoria publica va ramane in intervalul 38% - 39% din PIB, fiindca Trezoreria Statului se refinanteaza de pe piata internationala de capital. Mai mult, catre FMI - din marele imprumut - mai trebui platit un singur miliard in decembrie 2014. E drept ca dupa ce a atins nivelul de 34,56 miliarde de euro in octombrie 2013 - foarte aproape de “varful” tuturor timpurilor de 34,6 miliarde din martie 2012 - rezerva valutara a tot scazut. Dar nivelul actual, de 30,68 miliarde de euro, la care se adauga si stocul de aur ce echivaleaza 3 miliarde de euro, acopera 6 luni de importuri, adica se plaseaza peste 24 miliarde de euro.
Cu o asemenea garantie, Romania a primit recomandarea ca investitiile sunt sigure aici si din partea Agentiei de Rating Standard and Poor’s. Iar daca ne aducem aminte de rezerva valutara de cateva sute de milioane de euro de la jumatatea anilor ’90, lucrurile arata cu totul altfel in momentul de fata. Atunci cursul a crescut de la simplu la dublu, intr-un interval de cateva saptamani, ca sa se evite incapacitatea de plata. Acum, dupa o plata mare, rata de schimb se plaseaza la minimele anului.
Ceea ce trebuie subliniat totusi este ca rezerva valutara - care reprezinta practic o garantie, asa cum FMI e un girant - e importanta mai ales pentru tarile ramase in urma cu reformele. Respectivele state trebuie sa le arate permanent creditorilor ca au un “stoc” ce permite rambursarea datoriilor. Adica, niste bani subutilizati, pusi deoparte. Asa procedeaza cei cu productivitate si competitivitate redusa, au nevoie de un certificat de buna purtare.
Si ar mai fi niste precizari de facut. Rezerva valutara acopera cu usurinta 6 luni de importuri, dar oare cat din aceasta e constituita din buffer-ul MFP si din rezervele minime obligatorii in valuta ale bancilor? Iar cursul de schimb e scazut, ceea ce arata ca “scurgerile” de capital din Ucraina si Rusia au alimentat - la pret bun - o piata valutara subdimensionata si o rezerva a Bancii Nationale a Romaniei, taman cand erau plati de facut. Cu toate acestea, e greu de acceptat un comportament speculativ in alimentarea rezervei, pentru ca induce lipsa de predictibilitate la nivelul economiei. Si fireste ca exista si reversul medaliei. La nivelul la care se plaseaza acum cursul, euro e bun de cumparat.
