O trezire la care nu se mai aştepta nimeni, un semnal care pentru prima dată începe să fie auzit. Timid, dar constant sunetul inimii bate. Chiar dacă unii vor să pună o pernă pe gura pacientului muribund, pentru ca sunetul - deja supărător - să înceteze, România îşi şopteşte durerea.
Pacientul s-a săturat de pastilele vârâte pe gât în fiecare zi, cu gust dulceag de promisiuni, dar care amărăsc sufletul imediat ce ajung în stomac.
Pacientul s-a săturat de mirosul de sărăcie şi mizerie, de zgomotul bolnav al paşilor târşâiţi, de mâncarea apoasă şi zâmbetele false. Pacientul s-a săturat de buzunarele largi, care înghit omenia şi bunătatea ca o gaură neagră.
Pacientul s-a săturat! Vrea să-şi ţipe durerea, vrea să-i fie auzită din nou inima!
Viaţa, aşa cum o cunoşteam până acum, este pe cale să se schimbe. Cei care o duceau bine până acum trebuie să-şi înfrunte căderea, iar cei care au fost ţinuţi în genunchi trebuie să îşi facă auzită înălţarea.
