Dar ziarul subliniaza ca atunci cand ne uitam cat muncesc grecii, atat cei cu program intreg, cat si cei cu program partial, se observa ca ajung la aproape 42 de ore pe saptamana, mult fata de cele 35 ale nemtilor.
Exista intr-adevar rezervele obisnuite cu privire la veridicitatea datelor statistice grecesti, dar cum jumatate dintre tinerii eleni se confrunta cu somajul trebuie sa fi norocosi atunci cand prind un job, precizeaza cotidianul de limba engleza. Care recomanda sa fie mai retinuti cei ce arunca cu noroi, deoarece grecii se straduiesc sa depaseasca perioada nefasta prin care trec.
Romanii nu muncesc 42 precum grecii, nu sunt numarul 1 in Uniunea Europeana la acest capitol, dar tot lucreaza 40 de ore saptamanal, peste media UE de 38. De altfel, in afara de greci, mai sunt depasiti doar de croati (40,2), cehi (40,5 ore), slovaci (40,6), polonezi (40,7) si bulgari (40,8), toti estici si plasati la distanta foarte mica de muncitorii de la noi.
Acesta nu este, fireste, primul articol care observa ca romanii muncesc mult si au putine zile de concediu de odihna. Bine ca politicienii nu dorm si s-au gandit sa le dea oamenilor liber si de Unirea Principatelor Romane, dupa ce au introdus in calendarul de zile nelucratoare Rusaliile, Adormirea Maicii Domnului si Sfantul Andrei.
Totusi, desi romanii lucreaza mult conteaza si cat produc. Iar datele Eurostat arata ca au doar 45,1% din productivitatea orara a Uniunii. Nu suntem chiar ultimii, pentru ca bulgarii se plaseaza la 43,2%, insa nemtii ating un nivel triplu (126,4%), iar grecii se gasesc la 74,7%.
Si daca ne uitam la celelalte state situate in apropierea noastra, una e sa lucrezi 40 de ore saptamanal si sa generezi sub jumatate din productivitatea medie a UE, si alta e sa realizezi doua treimi precum cehii sau trei sferturi ca slovacii.
Sigur ca productivitatea precara e evidentiata de faptul ca ceea ce le vindem strainilor este ieftin si ceea ce cumparam de la ei e scump. De aici se vede ca spre deosebire de cehi si slovaci nu suntem luati in serios ca partener de afaceri, in contextul in care aceste termen implica schimb si participarea la diviziunea muncii in UE.
Integrarea euro-atlantica a fost buna, dar nu e suficienta. Cei ce ne-au bagat in NATO si UE s-au marginit la tratarea politica a afectiunilor economice. Fara insa sa mearga mai departe, sa se preocupe de cresterea productivitatii, pentru ca, dupa ce realizam castigul de eficienta economica pe seama reformelor structurale, sa fim recunoscuti drept parteneri de business.
Cu alte cuvinte, noi, romanii, am incercat sa obtinem o oarecare legitimitate economica prin intermediul intelegerilor politice, dar fara a avea expertiza in domeniu. Asa cum in prezent dorim tot prin pact politic sa atragem investitii chineze, nu cu ajutorul pietelor si a eficientei.
Sa trecem insa mai departe, de la politicieni la manageri, fiindca intre ei exista o legatura directa. Capitalismul a aparut in Romania cu ajutorul creditelor neinapoiate Bancorex. Cand mai putin costisitor era sa importam investitii straine directe, daca am fi vrut sa ne vindem tara si sa-i acceptam drept capitalisti pe cei mai merituosi nu neaparat pe “ai nostri”.
Dar tocmai din acest motiv romanii muncesc mult, facand lucruri care n-ar trebui. Daca managementul era performant n-ar fi existat o astfel de problema. Insa managerii sunt un fel de propagandisti care spun ca pot copia de la occidentali fara sa stie exact ce.
Apoi mai e si categoria celor care cred ca ar trebui sa fie originali, dar atunci cand n-ai educatia necesara iti iese chiar mai prost decat la aceia ce vor sa imite.
Si ca dovada, romanii, dupa ce muncesc mult si prost la ei in tara, cand incap pe mana altor manageri in strainatate, se vede ca sunt nu doar harnici, ci si eficienti. Iar asta se intampla in Spania, a doua tara ca somaj dupa Grecia din UE. Chiar asa oare care o fi diferenta intre productivitatea romanilor ce lucreaza in tara lor si a celor din afara?
Daca va putea cineva sa stabileasca vreodata va afla deficitul de management si de mediu de afaceri.
Dar de ce se intampla toate acestea? Pentru ca politicienii si protejatii lor, care intre timp au primit titulatura de baroni si au devenit mai puternici decat ei si-au conservat privilegiile. Ei sunt principalii capitalisti, iar strainii care fac afaceri in Romania trebuie sa se supuna regulilor lor, de aceea nu exista diferente intre intreprinzatorii autohtoni si cei din afara.
Si chiar daca cere UE arestari si la tv sunt executate tot felul de capete, ce provoaca emotia publicului, economia merge la fel.
Tot ceea ce-i intereseza pe politicienie e sa castige alegeri, si dupa ce baronii le satisfac dorintele, le mai lasa tara pe mana 4 ani. Timp in care romanii muncesc, muncesc, dar castiga foarte putin deoarece managerii nu se pricep sa-i faca mai productivi.
Apropo de acest lucru. Strategic politicienii orienteaza economia Romaniei catre agricultura si constructii, pentru ca asta stiu sa faca baronii locali.
Nimeni nu-si bate capul sa stimuleze ramurile ce genereaza productivitate mare, adica ce realizeaza multa valoare adaugata bruta (VAB) pe ora lucrata.
Cand nu te pricepi sa faci niste bunuri, dar ai nevoie de ele ca sa-ti fie mai bine, e nevoie de mediu de afaceri pentru a putea veni investitorii care stiu sa le produca. Iar daca tot am exportat tarani in Spania, nimic nu ne opreste sa atragem de acolo muncitori care sa ne invete sa fabricam marfurile la care suntem deficitari.
