Este cartea care îmbină cu succes istoria unui trecut îndepărtat cu realitatea covârşitoare a "zilelor de pe urmă", iar această carte a intrat în viaţa noastră, a românilor, datorită unui om care s-a dedicat trup şi suflet timp de patru ani traducerii ei din limbilie greacă şi ebraică.
Dumitru Cornilescu s-a născut ortodox, pe 4 aprilie 1891, în familia unui învăţător. Bunicii lui erau preoţi ortodocşi. El însuşi a urmat Seminarul Teologic Ortodox din Bucureşti, fiind numit diacon şi apoi ierodiacon (diacon călugăr) la Mănăstirea Dobrovaţ (Huşi). Nu a fost preot, căci ar fi trebuit să se căsătorească, iar el voia să se dedice traducerilor. Aşadar a îmbrăcat haina călugărilor.
Era un om citit şi extrem de inteligent pentru acea vreme, fiind pasionat de ebraica şi greaca veche şi avea un mare talent la traduceri. Astfel, Cornilescu şi-a pus în minte foarte devreme să traducă Biblia. Asta se întâmpla în 1916, la capătul a patru an în care tradusese şi publicase mai multe cărţi de “viaţă şi conduită creştină”, prin care încerca să popularizeze doctrina creştină pe înţelesul oamenilor de rând şi a generaţiei noi care venea din urmă.
Deşi în acea perioadă literatura laică luase avânt datorită marilor clasici români, cea religioasă rămăsese într-un con de umbră, de-a dreptul îngropată într-o limbă arhaică, neînţeleasă de masele de oameni. Publicul urban pur şi simplu nu avea Biblia în casă, căci în acea perioadă se vindeau cam 500-1000 de Biblii pe an – erau traduceri vechi de 60 de ani, dintr-o perioadă în care BOR era înca sub pulpana Bisericii Ortodoxe Ruse.
Călugarul ortodox Cornilescu începe traducerea Bibliei într-o limba românească modernă, dar asta numai datorită întâlnirii sale cu o prinţesă – Rallu Calimachi, soţia preşedintelui Camerei Conservatoare a României, prinţul Cantacuzino Paşcani. Bătrâna doamnă îi oferea găzduire şi întreţinere tânărului călugar la moşia de lângă Botosani, cu condiţia de a face o traducere prin care să se poată alfabetiza sutele de mii de ţărani aflaţi încă în Evul Mediu. Patru ani mai tarziu, în 1920, Cornilescu anunţă finalizarea traducerii Bibliei, iar în 1921 lucrarea este publicată pe spezele Societăţii pentru Răspândirea Bibliei în Anglia şi Strainatate – cea mai mare editura biblica din lume.
Cornilescu devine astfel un traducator de aceeaşi anvergură cu marii traducători în limbile naţionale ale celorlalte naţiuni europene – e un cerc foarte restrans, pentru ca nu e de colo sa traduci de unul singur, in doar patru ani, din limbile originale si nu din slavona, o lucrare monumentala si grea cum este Biblia!
