Mulţi români au plecat din ţară pentru a duce o viaţă mai bună, pentru a se împlini din punct de vedere profesional sau pentru a învăţa la renumitele şcoli internaţionale. Printre ei este şi Irina Armean, o tânără cu o ambiţie de fier care a determinat-o să ajungă la una din cele mai râvnite şcoli din lume: Universitatea Cambridge.
"Nu înceta nicio clipă să crezi în visurile tale". Povestea româncei care a luptat pentru viitorul ei. "Fără România nu aş fi ceea ce sunt acum"
1. Spune-ne câteva cuvinte despre tine. De unde vii? Când ai plecat din România? De ce ai vrut să pleci din ţară?
Mă numesc Irina Armean şi am absolvit liceul „Unirea” din Tîrgu Mureş secţia matematică-informatică bilingv engleză. Pasiunea pentru informatică şi cunoştinţele de limbă germană m-au determinat să urmez facultatea în Austria în domeniul bioinformaticii. Realizând lucrarea de diplomă pentru absolvirea facultăţii în Marea Britanie am avut ocazia să cunosc un mediu de elita. Aceasta ma determinat să îmi doresc să continuu studiile la Universitatea Cambridge. Unde am avut ocazia de a testa limitele modelării pe calculator a datelor biologice, obţinute prin experimente proprii, rezultate pe care le voi prezenta în cadrul lucrării mele de doctorat în domeniul bioinformaticii.
2. Crezi că, din punct de vedere profesional, te-ai fi putut împlini şi în România?
Fiind încă doctorandă nu pot să mă descriu ca împlintă profesional, dar studiul la Cambridge, cu laboratoare dotate cu technică de ultimă generaţie şi cu tradiţie universitară multiseculară, îmi oferă posibilitatea unei pregătirii profesionale pe care nu cred că aş fi putut să o obţin în România.
3. Dacă ai avea puterea să schimbi trei lucruri în România, ce ai schimba?
Primele trei lucruri care le-aş schimba ar fi legate de mentalitate, educaţie şi infrastructură. Mi-aş dori o percepţie mai echilibrată a realităţii, cu lucruri pozitive si negative, nu numai negative şi o atitudine serioasă faţă de muncă. Apoi, aş organiza educaţia adaptată la nevoile societăţii. Iar în al treilea rând, dar nu în ultimul rând, se cere o infrastructură modernizată (şosele, căi ferate) care ar pune în evidenţă frumuseţile ţării cu consecinţe pozitive în turism şi economie.
4. Ce lucruri crezi că merg bine în România, iar Marea Britanie nu le are?
Din experienţa proprie mai există unităţi de învăţământ în care pregătirea pe ştiinţele exacte este preponderentă şi se face cu seriozitate. Această pregătire este apreciată şi te poate ajuta când intri în competiţii internaţionale.
5. Ce ai aduce cu tine din Marea Britanie în România? Ce i-ai învăţa pe tinerii de la noi din ţară?
Dacă aş putea aduce ceva din Marea Britanie ar fi respectul pentru munca depusă, respectul pentru cei din jur şi corectitudinea. Pe tineri i-aş incuraja să înveţe, şi pe cât posibil să aibă un impact pozitiv în mediul în care se află, indiferent care ar fi acesta. Dacă vei fi vreodată evaluat cel mai des vei fi evaluat pe baza contextului personal; ai contribuit în mod pozitiv mediului în care eşti sau nu.
6. Cum te vezi în viitor? Te-ai mai întoarce să profesezi în ţară? Dacă da, de ce. Dacă nu, de ce
În viitorul apropiat mă văd terminând doctoratul şi găsind un proiect în domeniul în care m-am pregătit. Pentru viitorul depărtat prefer să nu mă limitez la o singură cale, cred că lumea este şi devine din ce în ce mai dinamică, mult prea dinamică pentru a mă putea exprima. Dar nu exclud întoarcerea pentru a profesa în ţară. Cred că sunt oportunităţi, nu cred ca ar fi simplu şi nici uşor, dar asta nu înseamnă că nu m-aş întoarce, totul depinde de circumstanţe.
7. Ce sfat le-ai da tinerilor din ziua de astăzi, pornind de la eşecurile sau succesele tale?
Experienţele mele sunt limitate anilor pre-universitari până la nivelul de doctorand. În acest context nu pot decât să repet ideile prezentate anterior, sfatul meu ar fi să fie serioşi în munca şi proiectele în care se implică şi cu ochi deschişi la ce se întâmplă în jur, doar aşa vor putea observa oportunităţile pe care să le fructifice; oportunităţi de progres pot apărea în orice moment. O nereuşită trebuie privită ca o oportunitate de a demonstra contrariul, s-a intamplat ca în acel caz să nu reuşeşti, fiecare are şi nereuşite, este inevitabil.
8. Cât de mult crezi că mai înseamnă România pentru cei plecaţi în străinătate?
Cred că România va avea mereu un loc special pentru majoritatea celor care sunt plecaţi în străinătate. Personal m-aş bucura dacă aş putea sa ajut în vreun fel la progresul României. Momentan doresc să obţin o pregătire cât mai serioasă şi poate va fi ocazia să -mi folosesc cunoştinţele pentru a susţine cercetarea din România în competiţia mondială.
9. Ai ascuns vreodată cuiva că eşti româncă? Crezi că toate cazurile negative (vezi romii plecaţi la cerşit, furturile sau violenţele făcute de români) care se prezintă în presa străină au creionat o imagine nerealistă sau adevărată a României, în ochii străinilor?
Mediul din Cambridge este unul foarte internaţional unde eşti obişnuit să întâlneşti studenţi din toate ţările şi fiecare este evaluat în funcţie de trăsăturile personale, ţara de provenienţă fiind mai mult o informaţie utilă în momentul în care ar dori să o viziteze. Nu este ţară fără ştiri şi evenimente negative, însă asta nu înseamnă că se formează un stereotip care îţi este aplicat ţie. Din experienţa proprie ceea ce contează este caracterul tău şi seriozitatea cu care interacţionezi cu cei din jur, indiferent din ce ţară vii.
10. Unde te vezi peste 10 ani şi cum vezi România peste 10 ani? Ce crezi că s-ar schimba sau nu în ţara noastră?
Acum 5 ani nici nu visam ca voi fi doctorandă la Cambridge, iar acum simt că orice este posibil şi prefer să fiu deschisă oportunităţilor pe care le întâlnesc. Oriunde aş fi îmi doresc să fiu implicată în proiecte care să creeze valoare şi să aibă un impact pozitiv începând cu mediul în care mă aflu şi, în măsura importanţei, extinzându-se la nivel mondial. România cred că va fi în continuuă schimbare, însă sper să fie o ţară mai stabilă din punct de vedere economic şi politic. Cred că în timp va fi tot mai limpede că munca şi seriozitatea sunt singurele căi de progres.
11. De ce îţi este cel mai dor din România (în afară de familie şi prieteni
)?Mi-e dor de munţii nostri, nu ştim ce ţară frumoasă avem. Chiar dacă literatura este plină de laude închinate naturii şi varietăţii ei, nu am înţeles ce au vrut să spună autorii până nu am ajuns să călătoresc prin alte ţări şi să îmi dau seama că întradevăr suntem norocoşi cu ţara noastră, o ţară întinsă şi frumoasă pe care ar trebui să o apreciem mai mult.
