Astronomii care utilizează Telescopul Spaţial James Webb (JWST) au analizat, pentru prima dată în mod direct, suprafaţa unei planete din afara Sistemului Solar, transmite marţi Space.com care citează un studiu publicat luni (4 mai) în revista Nature Astronomy.
Exoplaneta studiată este LHS 3844 b, o planetă telurică din categoria "super-Pământurilor", cu aproximativ 30% mai mare decât planeta noastră şi situată la aproape 50 de ani-lumină distanţă. Spre deosebire de majoritatea studiilor asupra exoplanetelor, care se concentrează pe atmosfere, astronomii au analizat direct căldura emisă de suprafaţa acestei planete.
Descoperirile dezvăluie o lume întunecată, fără aer, care ar putea semăna cu Mercur. Oamenii de ştiinţă spun că acest tip de interpretare directă a geologiei unei planete îndepărtate marchează "următorul pas în dezvăluirea naturii sale".
"Datorită sensibilităţii uimitoare a JWST, putem detecta lumina care vine direct de la suprafaţa acestei planete telurice îndepărtate", a declarat Laura Kreidberg de la Institutul Max Planck pentru Astronomie din Germania, care a fost cercetătorul principal al acestui studiu. "Vedem o rocă întunecată, fierbinte, stearpă, lipsită de orice atmosferă."
Descoperită în 2019, LHS 3844 b orbitează o stea pitică roşie rece în doar 11 ore şi este blocată mareic, ceea ce înseamnă că o parte este orientată constant spre stea, în timp ce cealaltă rămâne în întuneric. Faţa diurnă atinge temperaturi de aproximativ 725 de grade Celsius, spun oamenii de ştiinţă.
În 2023 şi 2024, Kreidberg şi echipa sa au observat trei eclipse secundare, când planeta s-a mişcat în spatele stelei sale. Folosind instrumentul MIRI (Mid-Infrared Instrument) al JWST, au măsurat lumina infraroşie emisă de partea diurnă fierbinte a planetei şi au folosit-o pentru a studia suprafaţa acesteia.
Comparând semnalul cu roci şi minerale cunoscute de pe Pământ, Lună şi Marte, echipa a exclus o crustă asemănătoare Pământului, bogată în silice şi granit. Astfel de cruste se formează de obicei prin procese geologice determinate de apă şi tectonica plăcilor, care reciclează rocile şi permit mineralelor mai uşoare să se ridice la suprafaţă, notează studiul.
În schimb, datele indică o suprafaţă dominată de bazalt, o rocă vulcanică închisă la culoare, bogată în fier şi magneziu, întâlnită frecvent pe Lună şi pe Mercur, spun cercetătorii
"Această planetă conţine probabil puţină apă", a declarat autorul principal al studiului, Sebastian Zieba, de la Centrul pentru Astrofizică Harvard & Smithsonian din Massachusetts, în comunicat.
O posibilă explicaţie, spun cercetătorii, este că LHS 3844 b are o suprafaţă relativ tânără, modelată de activitatea vulcanică recentă, unde lava proaspătă nu a fost încă descompusă de impactul micrometeoriţilor. Cu toate acestea, se ştie că o astfel de activitate eliberează gaze precum dioxidul de carbon sau dioxidul de sulf, care nu au fost detectate de MIRI, notează studiul.
"Dacă (aceste gaze) ar fi prezente pe LHS 3844 b în cantităţi rezonabile, MIRI ar fi trebuit să le detecteze", se arată în comunicat. "Totuşi, nu a găsit nimic."
Alternativ, planeta ar putea fi acoperită de un strat gros de material închis la culoare, cu granulaţie fină, format pe perioade lungi de timp prin radiaţii şi impactul meteoriţilor, similar cu Luna sau Mercur. Fără atmosferă, suprafaţa ar fi deosebit de vulnerabilă la acest proces, cunoscut sub numele de eroziune spaţială, care descompune treptat şi înnegreşte culoarea rocii.
"Această alternativă se bazează pe perioade mai lungi de inactivitate geologică, necesitând astfel condiţii opuse primului scenariu", se arată în declaraţie.
Sunt planificate noi serii de observaţii cu JWST pentru a rafina în continuare proprietăţile suprafeţei planetei şi a determina dacă este vorba de rocă solidă sau material liber, erodat, notează studiul.
"Suntem încrezători că aceeaşi tehnică ne va permite să clarificăm natura crustei exoplanetei LHS 3844 b şi, în viitor, a altor exoplanete telurice", a mai spus Laura Kreidberg.
Ştiri video recomandate
