În ultima perioadă, presa românească a prezentat multe cazuri referitoare la problemele din sistemul medical, precum şi scrisori deschise ale medicilor ajunşi la capătul răbdării.
Textul postat de un medic român pe Facebook diferă de tot ceea ce s-a publicat până acum. Fără a încerca, dar totuşi reuşind să sensibilizeze cititorii, medicul prezintă într-un mod simplu şi cu umor o parte din trăirile sale, atât din perspectiva de doctor, cât şi din cea de pacient.
Iată textul publicat de medicul român pe Facebook:
“Cum spuneam mai demult, azi e moda scrisorilor deschise. Și cei care au venit tare la început de an sunt medicii. În ultimele două săptămâni, am citit cel puțin trei scrisori deschise și emoționante în același timp în care colegii mei se plâng de starea proastă a sistemului medical privit pe dinăuntru.
Lucrul interesant e că lucrurile spuse de ei, dureros de reale, sunt deja arhicunoscute, iar reacțiile obținute în urma lecturii la o cafea în pauza de facebook sunt și, cel mai probabil, vor fi aceleași ca până acum: milă (bieții doctori!), sau silă (ai dracu' șpăgari se mai și plâng!), în funcție de amintirile medicale ale fiecăruia.
Spre deosebire de mulți dintre colegii mei, eu am fost vreme îndelungată pacient și am trecut prin toate caznele și umilințele prin care trece un pacient. Spre deosebire de mulți dintre pacienții mei, sunt de vreme îndelungată medic și trec prin toate caznele și umilințele prin care trece un medic. Citind acele scrisori, personalitatea mea schizoidă de medic/pacient a avut ambele reacții concomitent: de milă (față de mine) și de silă (tot față de mine).
În 2007, când am început să scriu pe internet, am făcut-o pentru că pe forumul respectiv opiniile despre medici erau exagerat de negative. Și culmea e că erau juste. N-aveam cum să mă înfurii și să zic "nu mai generalizați că nu toți suntem șpăgari, nu toți vă băgăm în mormânt cu zile etc etc" pentru că respectivii exact asta pățiseră. Unul o avusese pe maică-sa internată și până n-a dat banul nu a operat-o, unuia îi murise în urma unui tratament dubios o persoană apropiată şi tot aşa. Cum era să vin eu şi să spun: "nu-i adevărat!" ? Când aşa e.
Mie mi-au murit rude apropiate cu zile din culpă medicală, ai mei au dat șpagă când am fost bolnav. Știu asta.
Dar eu am fost agresat în gărzi când spitalul nu avea medicamente, eu nu dormeam câte 36 de ore la rând când aveam gărzi și, în urmă cu 5 ani, administratora m-a scos de la întreținere într-o lună crezând că nu mai locuiesc acolo - avusesem 7 gărzi din care 5 la 2 zile și nu mai ajunsesem acasă. Și restul.
Așa că am preferat să scriu mereu acele lucruri haioase care nu se spun și să încerc să arăt lumii perspectiva noastră într-un mod mai puțin brutal și fără să încerc o sensibilizare. Dacă am reușit să schimb percepția câtorva oameni despre medici, în bine sper, am făcut-o zâmbind. Ceea ce vă recomand și dvs. Mai bine ne împăcăm și-un cântec vesel să cântăm.
Despre oameni și matematicieni
Apropo de pacienți, profesoarele trecute de vârsta primelor iubiri sincere au o feblețe pentru mine. De vreo trei ani îmi trage clopotele o doamnă profesoară de matematică. Și nu orice fel de matematică, ci din aia grea, interbelică. Tipa e foarte aranjată și are un umor genial.
Citez din întâlnirile istorice cu dumneaei:
- La prima întâlnire nimeni nu-mi dă 80 de ani! Mai puțin dvs. pentru că m-ați și dezbrăcat.
sau
- Am dat și eu anunț la matrimoniale. Prin '92-'93, când mai aveam speranțe. Și am scris că-s o doamnă sigură, intelectuală, fără obligații. Îmi spune mânzul ăla care culegea textul: "Vreți să ziceți doamnă singură". "Nu, drăguță, așa să scrii: SIGURĂ. Să știe oamenii că se merge la sigur cu mine, nu fac fițe". Am vrut să scriu și "primul venit - primul servit", dar au refuzat să-l treacă în anunț. Și se mirau după aia că de ce nu m-a căutat nimeni.
Vine la mine ieri. Parfumată. Atât de parfumată că instantaneu am făcut o criză de rinită, mi s-au înroșit ochii și, cum spune povestea, la soare mă puteam uita, dar la ea ba.
- Ce s-a întâmplat, domnule doctor?
- Nimic.
Cu reproș:
- Eu vă vorbesc de 5 minute și nici măcar o secundă nu m-ați privit în ochi!
Fac un efort de voință și o privesc.
- Doamnă, v-aș privi încontinuu, dar între noi doi e o chimie care mă arde pe retină.
- Ha! Chimie ziceți?! Îmi place.
Oftează.
- Domnule doctor, din păcate, între noi nu-i chimie, e trigonometrie. Sunt de specialitate.
- Trigonometrie?
- Mhm. Sunteți numai figuri."
Aici puteţi citi mai multe texte ale medicului
Sub pseudonimul Victor Hip, medicul a publicat deja patru volume în care povesteşte cu umor viaţa din spital. Doctorul a scris, alături de fetiţa sa, şi o carte de poveşti.
