Mă voi referi în acest articol la ceea ce se petrece în interiorul unui copil care trece prin experienţa divorţului părinţilor săi. Acest copil va suferi cu siguranţă, însă, dacă ştim ce se întâmplă în lumea lui interioară în aceste clipe dificile, va fi mai uşor pentru părinţi să ia decizii conştiente şi asumate care să fie în favoarea copilului lor.
Un prim aspect important ţine de vârsta copilului. Până la vârsta de 3 ani, de obicei, copilul rămâne cu mama sa în cazul unui divorţ, iar tatăl vizitează copilul la domiciliul fostei soţii. După vârsta de 3 ani, lucrurile se complică deoarece copilul îşi poate reprezenta mai bine implicaţiile care decurg din separarea părinţilor şi schimbarea domiciliului unuia dintre ei. A pune în braţele copilului mai mare (peste vârsta de 4 ani) responsabilitatea de a alege cu care dintre părinţi să locuiască va constitui pentru micuţ un fapt traumatic. În această situaţie, e bine ca părinţii să înţeleagă că această responsabilitate este a adulţilor şi doar a lor. Copilul nu este capabil să aleagă cu cine să rămână deoarece pentru el este foarte important să relaţioneze, la fel de mult, cu ambii părinţi. Copilul ai căror părinţi divorţează se simte aproape întotdeauna vinovat pentru actul părinţilor. El se gândeşte „eu am fost vinovat, eu am făcut ceva rău, de aceea părinţii mei au ales să trăiască în case diferite”. Din acest motiv, cu atât mai mult, copilului trebuie să i se vorbească mult despre decizia părinţilor, să i se explice că decizia a fost luată de către ei, adulţii, şi că cel mic nu este responsabil. El va fi în continuare iubit, şi de mama şi de tata şi, indiferent cu cine va locui, celălalt părinte va avea întotdeauna acces la copil. Sigur, acest lucru poate fi complicat de realizat dacă părinţii se află într-un mare conflict. Chiar şi aşa, copilul rămâne responsabilitatea amândurora. Copilul este ceea ce îi va uni pe viaţă, indiferent de certificate legale şi decizii judecătoreşti.
Sănătatea psihică a copilului care este afectat de un divorţ depinde în mare măsură de felul în care adulţii din jurul lui gestionează şi îi transmit acest fapt. Dacă unui copil i se va explica, cu grijă şi tandreţe, că mami şi tati au ales să trăiască în case diferite pentru că nu se mai înţeleg, dar că amândoi îl iubesc în continuare la fel de mult şi că se poate baza pe amândoi în orice moment, sentimentul de vinovăţie al copilului se va diminua. Astfel, el va fi capabil să treacă mai uşor peste momentul dureros pentru întreaga familie. Dacă, din contră, copilul „este pus la mijloc” între conflictul dintre părinţi, dacă părinţii nu sunt suficient de conştienţi de motivaţia pentru decizia de a se separa, dacă ei aleg să se „răfuiască” în continuare prin intermediul fiului sau fiicei lor, atunci rănile trăite de copil rămân adânci şi foarte greu de vindecat.
Alexa Pleşcan este psiholog şi psihoterapeut pentru copii şi adolescenţi. Pentru consultaţii în Bucuresti vă puteţi programa la numărul de telefon 0735 524 756 sau la [email protected]
