Un prim pas în gestionarea comportamentelor deranjante ale copiilor este înţelegerea lor. Părinţii pot găsi soluţii care să funcţioneze atunci când copilul lor are o „criză de încăpăţânare” dacă, după ce micuţul se va linişti, vor sta de vorba cu el şi vor căuta să înţeleagă ce anume vrea să le transmită fiul sau fiica lor printr-un anume tip de comportament.
Câteva repere în explorarea părinţilor către cauzele care îi fac pe copiii lor să fie opoziţionişti sunt reflectate de întrebări precum: când se manifestă comportamentul opoziţionist (acasă, la grădiniţă, în parc, în magazin etc.)?; faţă de cine manifestă copilul acest tip de comportament (faţă de mama, tata, ambii părinţi, educator, alţi copii etc.); cu ce frecvenţă se întâmplă astfel de crize de furie?; cum îl pot ajuta eu (părinte, educator, adult din anturajul copilului) pe copil să se liniştească şi să îmi vorbească despre ceea ce îl preocupă? De asemenea, în relaţionarea cu copiii care traversează o etapă în care sunt prezente crize de opoziţie, e important ca adulţii să stabilească limite clare şi să negocieze împreună cu copilul. A lăsa copilului libertatea să aleagă o variantă din cele propuse de adult îi va da sentimentul că este valorizat, că părerea lui contează şi că dorinţa lui e importantă.
De exemplu, dacă un copil refuză constant mâncarea ce i se aduce la masă, îi oferim mai multe variante de meniu din care el să aleagă una. Dacă doreşte să se joace la calculator îi oferim un interval orar din care el să aleagă o oră pentru jocul la calculator. Dacă o fetiţă insistă să se îmbrace cu paltonul pentru a ieşi în parc într-o zi de vară, îi explicăm că este cald pentru o astfel de vestimentaţie şi îi propunem câteva rochiţe din care ea să aleagă una cu care să se îmbrace.
Alexa Pleşcan este psiholog şi psihoterapeut pentru copii şi adolescenţi. Pentru consultaţii vă puteţi programa la numărul de telefon 0735 524 756 sau la [email protected]
