Un cititor ''Libertatea'' povestește cum a ajuns să-și părăsească soția pentru o bonă pe care a cunoscut-o în parc, în timp ce ieșise cu copilul la plimbare. Au urmat trei luni de amor intens, dar și divorțul.
''Când soția mea, Carmen, a obținut un post de conducere la o companie importantă, ceea ce însemna, în primul rând, un salariu îndestulător, eu – la insistențele ei – am renunțat la slujba mea, devenind un bărbat casnic cu tot timpul din lume la dispoziție, iar asta numai ca să-l pot îngriji fără ajutor extern pe băiețelul nostru, Cornel, pe atunci în vârstă de patru ani. Carmen nu mai voia să-l ducem la grădiniță. Cornel fusese la grădiniță cinci luni, timp în care îl luasem de acolo ba bolnav, ba accidentat, ba nemâncat…
Nu era o viață prea rea pentru mine, aceasta de casnic vreau să spun. Mă trezeam dimineața odată cu copilul, adică destul de târziu, îl spălam, îi dădeam să mănânce, apoi – după ce îi citeam din vreo carte de povești sau îl lăsam să se uite un pic la desene animate – îl scoteam la aer, într-un parc. Bineînțeles că orice parc e un loc de agrement și pentru tați, nu numai pentru copii; un ziar citit sub cerul liber, o bere la iarbă verde, o privire aruncată vreunei trecătoare drăguțe sau vreunei mămici apetisante…
La prânz, groapa cu nisip și băncuțele de pe margine erau întotdeauna ocupate de țânci și mămici. Din când în când, câte o bonă făcea și ea parte din peisaj.''
Continuarea, pe libertatea.ro.