Din ţărână ne-am născut, în ţărână ne ducem tot ceea ce contează este ce facem între aceste două puncte radicale ale vieţii noastre. Cât de mult am zâmbit, cât de mult am sperat, cât de mult am urât, cât de mult am plâns sau am râs.
Dispariţia prematură a marilor figuri ale scenei româneşti ne face să ne reamintim că nu suntem nemuritori şi că ziua de mâine nu ne aparţine. Iată cât de frumos vorbea poetul Adrian Păunescu despre aceste lacrimi pe care le vărsăm astăzi pentru cei plecaţi dintre noi:
