Emoţia, chimia dintre moderatoarea emisiunii Alessandra Stoicescu şi maestrul invitat a fost una atât de mare încă de la începutul ediţiei, încât actorul şi-a exprimat ca singură dorinţă pentru ziua sa, terminarea emisiunii pentru a-i putea săruta mâna din nou jurnalistei.
"Îmi doresc să se termine o dată emisiunea ca să apuc să vă mai sărut o dată mâna, ca la început. Este cel mai frumos cadou pe care puteam să îl primesc"
Întrebat dacă este conştient de iubirea pe care o trezeşte în inima românilor atunci când se află pe scenă şi numai, Mircea Albulescu a răspuns, cu modestie, că nu ar fi vorba nici pe departe de iubire, ci de o simplă admiraţie şi un dor, care ar putea fi, însă, alinate, dacă aceştia ar veni la teatru.
"Românii se simt bine in preajma mea, mă salută pe stradă, deşi puteau să se uite după tramvaul 24. E o preţuire, un dor de mine. Eu îi poftesc cu dragă inimă la teatru, unde vin destul de greu"
"Nu aveţi idee cât se simte emoţia spectatorilor pe scenă. E o seară în care bunul Dumenzeu se coboară peste noi. [...] Nu există colţ în lume în care să nu fie oameni buni. Toţi sunteţi pentru noi, care ne dăruim, <bunii mei>"
"Câtă vreme un om mai are nevoie de bucuria de a mă vedea, viaţa mea mai are rost"
Actorul a reuşit, în continuare, să trezească cele mai sincere emoţii Alessandrei Stoicescu care a rămas, minut după minut, fără cuvinte. În aceeaşi situaţie s-au aflat şi membri echipei emisiunii, în al cărei studio a fost o linişte desăvârşită, faţă de alte ediţii.
În continuare, întrebat despre regretele pe care le are după cei 77 de ani de viaţă, actorul a răspuns extrem de promp şi de onest că nu există nici unul, şi asta în contextul în care a avut mai mulţi decedaţi apropiaţi lui.
"Nu regret nimic nimic nimic. Tot ceea ce mi s-a întamplat, inseamnă că aşa mi-a fost scris şi sunt dator să lupt şi să trăiesc mai departe, ca să fac o bucurie, două trei cinci [...] Câtă vreme există uns ingur om care mai are nevoie de bucuria de a mă vedea pe scenă, viaţa mea mai are rost"
"Nu există colţ de lume în care să nu fie oameni buni. Bunii mei, înseamnă dragii mei" Toţi suntem pentru noi, cei care ne dăruim, <bunii mei>!"
