Cercetătorii consideră că o astfel de flotă interstelară de sonde spaţiale, care ar călători prin spaţiu cu o viteză echivalentă cu 10 % din viteza luminii, ar putea realiza o monitorizare completă a galaxiei Calea Lactee într-un interval de 10 milioane de ani.
Potrivit simulărilor computerizate realizate de cercetătorii Arwen Nicholson şi Duncan Forgan, astfel de sonde spaţiale ar putea beneficia de un impuls "turbo" şi ar putea economisi combustibil, în urma unui "efect de tip praştie", viteza lor crescând atunci când sondele trec pe lângă câmpurile gravitaţionale ale stelelor.
Savanţii scoţieni au explorat trei scenarii referitoate la comportamentul unei astfel de sonde spaţiale. Primul scenariu se referea la o sondă cu un sistem de propulsie standard, al doilea scenariu se referea la o sondă care foloseşte tehnica de propulsie gravitaţională "de tip praştie" în jurul stelelor, iar al treilea scenariu a vizat sondele cu o propulsia de tip "săritură de la o stea la alta", care accelerează viteza sondei pe o traiectorie de tip "praştie".
