Negocierile referitoare la adoptarea de către Vatican a standardelor bancare internaţionale au ajuns însă într-un punct delicat, un oficial european relatând că, în timpul unui prânz oficial, discuţiile au ajuns la necesitatea unei deschideri mai mari din partea instituţiei financiare cufundate timp de secole în secretomanie.
Un reprezentat al Vaticanului prezent la masă, deranjat de apelurile pentru mai multe informaţii, a strigat însă "Cum puteţi să ne puneţi astfel de întrebări?".
Înfruntarea a avut loc pe fondul presiunilor tot mai mari din partea Uniunii Europene ca toate ţările, inclusiv microstate precum Vatican City şi Monaco, să respecte reglementările bancare comune în utilizarea euro.
Aceste presiuni au continuat şi în ultimele zile ale pontificatului lui Benedict al XVI-lea şi rămân o problemă majoră pentru cardinalii care se vor întruni pentru alegerea noului Papă.
În timp ce conclavul va începe marţi, spectrul unui scandal financiar reprezintă o dificultate în mod special pentru succesorul lui Benedict, care trebuie să modernizeze finanţele Biseririi Romano Catolice, în caz contrar riscând însuşi accesul la sistemul bancar global, cu impact asupra autorităţii sale morale şi stabilitatea financiară.
În lupta pentru finanţele Vaticanului sunt implicate mai multe facţiuni, unele care vor mai multă transparenţă, iar altele care vor menţinerea secretului tradiţional.
Fondată în 1942 şi cu sediul într-un turn rotund din apropierea Palatului Apostolic, banca Vaticanului, numită Institutul de Lucrări ale Religiei, nu acordă în general împrumuturi, dar administrează depozite şi patrimonii pentru instituţii religioase, clerici şi diplomaţi acreditaţi la Vatican, singurii care au dreptul să deţină conturi la instituţia financiară.
În timpul războiului rece, banca a fost folosită şi ca un canal de transfer al banilor în ţările răsăritene comuniste, ca sprijin pentru înlăturarea comunismului. În prezent, Vaticanul foloseşte banca pentru sprijinirea activităţilor bisericii în zone sensibile, precum Cuba şi China.
Banii au fost ulterior returnaţi băncii, după ce Vaticanul a înfiinţat o autoritate proprie de control, pentru a respecta reglementările UE în domeniul combaterii spălării banilor.
