Superfurtuna solară din 1859. Suntem pregătiţi pentru un fenomen similar?

Treziţi de lumina aurorei, căutătorii de aur din Munţii Stâncoşi au început să-şi prepare micul dejun şi să se pregătească pentru o nouă zi de muncă. De fapt, era încă noapte. Tot atunci, sistemul de telegraf din întreaga Europă şi din America de Nord s-a prăbuşit. Stâlpii aruncau scântei , iar aparatele continuau să primească şi să trimită mesaje cu toate că fuseseră deconectate de la sursa de curent.

Toate acestea se întâmplau în anul 1859, când a avut loc cea mai mare furtună solară înregistrată vreodată. La 151 de ani de la acest eveniment, Pământul a intrat din nou în contact cu o furtună de proporţii.

Experţii NASA avertizează de mai bine de un an că Pamantul va fi afectat, într-o anumită măsură, de o serie de furtuni solare. Punctul culminant al activităţii solare, susţin specialiştii, va avea loc peste trei ani, în 2013.

Nu este însă cazul să intrăm în panică. O furtună solară nu este echivalentul unei apocalipse, dar ar putea perturba sistemele de comunicaţii. "Nu trebuie să fim îngrijoraţi, astfel de evenimente sunt ceva obişnuit într-un ciclu solar", ne asigură şeful Secţiei de Astrofizică de la Observatorul Astronomic al Academiei Române.

Dar ce este, de fapt, o furtună solară?

Furtuna solară are loc atunci când activitatea solara interacţionează cu câmpul magnetic al Pământului, ca urmare a fenomenului denumit ejecţie coronală de masă (coronal mass ejection ?CME). Fenomenul, prescurtat CME, este de fapt un nor încărcat cu particule emanate de soare, care traversează spaţiul cu viteze supersonice. În condiţii optime, aşa numitul nor poate atinge câmpul magnetic al Pământului în numai câteva ore.

În urma impactului dintre vântul solar si câmpul magnetic terestru, apare aurora, fenomen optic ce constă într-o strălucire intensă observată pe cerul nocturn. Când apare în emisfera nordică, fenomenul e cunoscut sub numele de aurora boreala. În emisfera sudică, fenomenul poartă numele de auroră australă, iar în zonele polare, aurora polară.




Pot fi prognozate furtunile solare?

Oamenii de ştiinţă susţin că furtunile solare nu pot fi prognozate, informaţie confirmată şi de şeful Secţiei de Astrofizică de la Observatorul Astronomic al Academiei Române, Cristiana Dumitrache. Cercetătorii pot face însă predicţii referitoare la ciclul Soarelui. Potrivit unei astfel de predicţii emisă de NASA anul trecut, ?marea furtună geomagnetică din 1859 a avut loc în cadrul unui ciclu solar de aceeaşi mărime ca şi cel prognozat pentru 2013.?

Vezi lista celor mai importante furtuni solare din istorie

Superfurtuna din 1859. Oamenii puteau citi la lumina aurorei boreale

Ce mai puternică furtună geomagnetică din ultimii 151 de ani a fost înregistrată la data de 28 august 1859. Cunoscută sub numele de "Carrington Event", după numele astronomului Richard Carrington care a urmărit fenomenul, furtuna a afectat reţelele telegrafice din întreaga lume.

Potrivit articolelor de la acea vreme, aurora boreală era atât de puternică încât oamenii puteau citi la lumina ei.

Cel mai "negru" scenariu: Haos din cauza perturbării sistemului de comunicaţii

Într-o perioadă în care oamenii sunt dependenţi de tehnologie, furtunile solare anunţate în perioada următoare ar putea provoca haos la nivel mondial. Imaginaţi-vă ce ar însemna să fim nevoiţi să renunţăm la telefoane, calculatoare şi la tot ceea ce înseamnă tehnologie.

Infrastructura ar fi afectată in intreaga lume. Echipamentele din spitale, sistemele bancare , echipamentele destinate controlului traficului aerian, calculatoarele, sistemele de navigaţie sunt numai câteva dintre aparatele a căror activitate ar fi grav perturbată sau chiar întreruptă. De asemenea, furtunile solare ar putea afecta grav Pământul şi din punct de vedere financiar.

În opinia unui reprezentant NASA, viitoarele explozii solare ar putea afecta într-o măsură atât de mare oamenii pentru că dependenţa de aparate electronice este mult mai mare decât ultima oară când un astfel de eveniment a avut loc. "Dacă ne pregătim din timp pentru ceea ce urmează, atunci efectele negative vor putea fi diminuate", a concluzionat cercetătorul.