Ispitiţi de bănci, românii au luat cu împrumut pe zeci de ani, sute de mii de euro. Acum, suportă mai uşor criza doar cei care nu s-au împrumutat.
"A fost visul oricărui tânăr căsătorit (...) să faci un ban oriunde în lume, să ne cumpărăm o casă", mărturiseşte Valeria Cucu, o şomeră din Spania.
Valeria este doar unul dintre românii pe cale să piardă casa pe care şi-au cumpărat-o după ce au venit în Spania. Când şi-a cumpărat locuinţa, a gândit la fel ca ceilalţi. EMOŢIONAL! Iar băncile spaniole au speculat cât au putut nevoia de împlinire a oamenilor, români şi spanioli deopotrivă.
"Într-un an şi jumătate ne-am luat apartamentul nostru fără niciun fel de piedică, cu 120 la sută bani creditaţi. Deci noi aveam nevoie de 90 de mii de euro pentru casă şi ne-au dat 110 mii.Fără să cerem...", a adăugat aceasta.
Acum, Valeria încearcă să plătească rata de 400 de euro din salariul soţului. Venitul lui nu trece de 800 de euro.
Credite precum cele date Valeriei reprezintă aproape 10 la sută din valoarea totală a împrumuturilor bancare din Spania. Ele au dus la prăbuşirea economică.
Nicu Dendiu îi asistă pe conaţionalii din Alcala de Henares să-şi facă acte pentru credite de ani buni. El spune că în perioada de boom imobiliar românii s-au luat unii după alţii, fără să-şi calculeze prea bine posibilităţile.
"Existau oameni care lucrau de un an sau 2 de când erau în Spania şi au primit credite de 200 de mii de euro sau 300 de mii de euro pentru cumpărarea unei locuinţe, deci 100 % din evaluare. Practic, Banca Naţională a Spaniei nu a controlat băncile dându-le totală libertate în a oferi credite românilor şi nu doar românilor", spune Nicu Dendu, consilier financiar.
Confruntate cu criza de lichidităţi, băncile recurg acum la şantaj: cine nu plăteşte, fie acceptă prelungirea creditului peste perioada de 20 sau de 30 de ani, fie pierde casa.
Criza arată acum că toţi cei care au luat împrumuturi din Spania nu şi-au ipotecat doar veniturile, ci şi vieţile.
Marcela Dumitru a înţeles perfect filosofia economică, deşi e o femeie simplă, din Galaţi. Toţi banii câştigaţi în 10 ani de făcut curăţenie prin casele spaniolilor i-a trimis în ţară.
"Niciodată în viaţa mea, aşa am fost crescută, din principiu, nu am luat împrumut de la bănci. M-am limitat, cum spune românul. M-am întins cât mi-a fost plapuma", spune Marcela Dumitru.
Iar plapuma ei a acoperit 2 apartamente, unul pentru fată şi unul pentru ea. Plus un teren.
Lângă Marcela e fiica, hotărâtă ca anul viitor să se întoarcă definitiv în România.
Pentru români, criza din Spania e de două ori mai complicată decât pentru iberici. Pe de o parte, cine s-a împrumutat din Spania, nu a mai avut bani să-şi cumpere o locuinţă şi acasă, în România. Pe de alta, dacă lasă totul baltă şi se întorc în România fără să-şi achite creditele, băncile spaniole pot să-i urmărească legal chiar şi aici, până la recuperarea datoriei.
Cât îi priveşte pe proprietarii spanioli, mulţi trăiesc acum din chiriile plătite de românii rămaşi pe drumuri.
Campania "Spania nu e acasă" continuă şi mâine la Observator.
