Raidurile vor fi desfăşurate cu ajutorul rachetelor Tomahawk de la bordul navelor din Marea Mediterană şi/sau bombardierelor ce operează în afara spaţiului sirian.
Scopul lor este să „pedepsească" regimul Bashar al-Assad şi să îi trimită un mesaj, nu să distrugă capacităţile militare şi să le dea un avantaj decisiv rebelilor, asigură experţii.
„Ţintele ar urma să includă cartiere generale, în regiunea Damasc, cazărmi ale diviziei 4 blindate şi ale Gărzii republicane, două unităţi foarte implicate în bombardamentele din sectoarele civile", apreciază Jeffrey White, de la centrul de reflecţie Washington Institute for Near East Policy.
Garda republicană este cunoscută ca fiind una dintre unităţile cel mai bine înarmate şi antrenate din ţară şi este comandată de Maher al-Assad, fratele preşedintelui sirian. Foarte temută, ea se ocupă în special de apărarea capitalei.
„Forţele aliate ar urma, de asemenea, să vizeze cartierele generale ale armatei, ale serviciilor de informaţii şi centrelor de comandament responsabile de operaţiuni în regiunea capitalei", a continuat White.
Generalul francez Vincent Desportes, fost director al Şcolii de război la Paris, a precizat că „aceste atacuri vor fi mai mult simbolice decât militare. Este vorba de a restabili credibilitatea occidentală făcând ceva. Linia roşie proclamată nu poate fi depăşită în acest moment fără să se facă ceva, altfel orice credibilitate americană va fi pierdută, faţă de Iran".
„Dar nu trebuie să se facă prea multe, deoarece dacă preşedintele Assad moare sau regimul se prăbuşeşte, totul se va îndrepta spre o baie de sânge teribilă, un haos la scara întregii ţări. Va fi un nou eşec strategic, după modelul a ceea ce s-a întâmplat în Libia", avertizează generalul Desportes.
„Se va ataca scurt, ţinte simbolice: clădirile puterii, palatul guvernamental dacă se ştie sigur că Assad nu este în interior, Ministerul Apărării, un anumit număr de ţinte de interes militar, centre de comandă şi baze aeriene. Toată lumea are interesul să fie ceva limitat".
Raidurile nu vor fi suficiente pentru a deteriora suficient capacităţile militare ale regimului şi pentru a înclina balanţa în favoarea insurecţiei, asigură specialiştii, chiar dacă Jeffrey White consideră că acestea ar putea „încuraja fisuri în cadrul regimului şi ar creşte numărul dezertorilor".
În opinia lui Christopher Harmer, analist naval la Institute for the Study of War, atacurile cu rachete, care îşi ating ţintele cu mare precizie dar nu au capacităţi de distrugere extraordinare, „nu pot elimina capacităţile militare sau chimice ale regimului şi nu pot deteriora decât temporar capacitatea sa de a desfăşura operaţiuni".
Flota americană dispune în prezent de aproximativ 200 de rachete Tomahawk pe patru nave aflate în Marea Mediterană, „un număr mai mult decât suficient pentru a desfăşura o serie de atacuri de intensitate medie asupra unor ţinte variate", a apreciat Harmer.
Dar este probabil ca aceste rachete scumpe să distrugă doar clădirile evacuate de mai multe zile, posturi de comandament goale sau piste ale aviaţiei rapide care pot fi reparate, apreciază experţii.
"Ţinte alese doar pentru a pedepsi regimul Assad nu vor avea decât un impact redus asupra mizelor strategice", conchide Christopher Harmer.
