Iranul neagă vehement acuzaţiile şi susţine că semnarea Tratatului pentru Neproliferarea Armelor Atomice îi dă dreptul de a-şi folosi tehnologia nucleară pentru aplicaţiile paşnice. Mai mult, oficialii nu se tem de embargo şi spun că acesta nu poate decât ajuta ţara. "Vom învăţa să folosim facilităţile pe care le avem. Ar trebui să ştie şi ei că aceste sancţiuni nu au niciun efect, pentru că suntem sancţionaţi de 30 de ani şi noi am continuat să muncim din greu", a declarat un oficial iranian.
Preşedintele ţării a fost mai dur, în special la adresa Uniunii Europene, pe care a avertizat-o că poate să uite de implicarea pe pieţele din Iran. "Nu primim bine aceste sancţiuni, dar ele ne ajută să ne fabricăm singuri acele lucruri oferite de statele vestice, aşa cum am făcut tot timpul. Vest-ul nu face altceva decât să ne vândă nişte produse de consum. Dacă orice ţară europeană, sub pretextul sancţiunilor, anulează o înţelegere, acea ţară ar trebui să ştie că nu va mai avea ce să caute pe piaţa iraniană", a spus Ahmadinejad.
Combustibilul discordiei
Dar ce are de oferit Iran? Ţara din Orientul Mijlociu se află pe locul doi în lume în ceea ce priveşte rezervele de gaze naturale şi pe locul trei în cazul celor petroliere, având potenţialul să devină o superputere în domeniul energiei. Şi aici apare poate adevăratul motiv pentru care SUA doreşte să controleze zona. Conflictul s-a intensificat după ce Iran a semnat în data de 16 martie 2010 o înţelegere cu Pakistan privind construcţia unui gazoduct ce ar urma să ajungă în India. Un proiect căruia Statele Unite s-au opus, fiind considerat concurent direct al gazoductului trans-afgan pe care americanii intenţionau să îl construiască între bazinul Mării Caspice şi coasta Pakistanului.
În 2009, India s-a retras din proiect din cauza preţului şi problemelor de securitate, dar şi pentru că semnase în 2008 o înţelegere civilă nucleară cu Statele Unite. Totuşi, în martie 2010, India a convocat Pakistan şi Iran pentru discuţii trilaterale. Tot în 2010, însă în ianuarie, SUA ceruseră Pakistanului să abandoneze proiectul în schimbul construirii unui terminal de gaze naturale lichefiate şi a posibilităţii de a importa electricitate din Tadjikistan, prin coridorul Wakhan din Afganistan. Pe 12 aprilie 2010, Iran a anunţat că a terminat construirea a 1.000 de kilometri de gazoduct şi că mai are de terminat 100 de kilometri, spunând că urmează ca Pakistan să îşi termine partea ei de proiect.
Atentatul mediatic
Conflictul s-a transformat în ultimele săptămâni într-un adevărat război psihologic, cu Israel şi SUA ameninţând prin diverşi oficiali că sunt decise să atace, iar Iran spunând că ţările inamice vor fi nimicite în cazul declanşării unei acţiuni militare în Orientul Mijlociu. Miercuri am asistat la un nou pas în acest război, unul în care mass-media a jucat un rol important: un posibil atentat asupra preşedintelui iranian, Mahmoud Ahmadinejad.
Ales cu puţin peste 60% dintre voturi anul trecut şi într-un mod contestat de opoziţie, Ahmadinejad nu pare atât de iubit pe cât şi-ar dori. Astfel, un atentat cu grenadă la adresa lui, aşa cum a fost anunţat miercuri, este uşor de imaginat. Deşi neagă existenţa acestui atac, oficialii iranieni ar fi putut la fel de uşor să îl inventeze, tocmai pentru a crea mediul necesar unei reacţii severe, dar nu exagerate, la adresa opozanţilor.
Interesant este însă unde a apărut această informaţie prima oară: la postul de televiziune Al Arabiya. Iar aici putem discuta despre o posibilă manipulare. Postul TV îşi are centrul în Oraşul Media din Dubai, în Emiratele Arabe Unite şi este deţinut parţial de concernul saudit Middle East Broadcasting Center. Tot din Arabia Saudită, ţară prietenă SUA, vine şi directorul televiziunii, Abdul Rahman al-Rashed, care şi-a atras de-a lungul timpului acuzaţii că a creat un post în limba arabă prin care să facă propagandă americanilor sau chiar israelienilor.
Al Arabiya este lider de piaţă în Arabia Saudită şi are audienţe în general bune în Golf, dar este foarte puţin popular în Egipt, Iordania, Siria şi teritoriile palestiniene. Conform datelor publicate pe site-ul oficial, pagina de internet a acestui post de televiziune îşi regăseşte cei mai mulţi vizitatori în Arabia Saudită, iar pe locul doi se află, uşor surpinzător, Statele Unite ale Americii, în timp ce Iran intră la categoria "alţii", cu un procent sub 0,7.
"Nu toţi musulmanii sunt terorişti, dar majoritatea teroriştilor sunt musulmani"
Postul TV a fost creat ca un competitor direct pentru televiziunea Al Jazeera din Qatar, pe care Rashed a acuzat-o că este prea prietenoasă cu grupurile de militanţi. "Televiziunea l-a făcut pe Bin Laden celebru. Acest lucru a uşurat munca de recrutare a grupării Al Qaida şi a extins violenţele în regiune", a declarat Rashed la vremea lansării televiziunii. De atunci, Al Arabiya şi-a atras în lumea musulmană porecla de "Al Hebraia", fiind considerată mai pro-americană decât Al Hurra, care este sponsorizată de SUA.
Născut în Arabia Saudită, Rashed a trăit 17 ani la Londra, unde a urcat ierarhic pe scara massmediei arabe, devenind ulterior redactor şef la Al Sharq Al Aswat, în Arabia Saudită. Şi-a câştigat reputaţia de a fi un critic aprins al gândirii pro-jihad. La scurt timp după ce a preluat conducerea postului Al Arabiya a provocat mânie în lumea islamică scriind într-un editorial că "nu toţi musulmanii sunt terorişti, dar este foarte sigur, şi dureros în acelaşi timp, că majoritatea teroriştilor sunt musulmani", aminteşte The New York Times.
Pe 2 septembrie 2008, Iran l-a expulzat pe şeful redacţiei de la Teheran, Hassan Fahs. Acesta era al treilea corespondent Al Arabiya care era "interzis" în Iran, iar pe 14 iunie 2009 guvernul iranian a închis întreaga redacţie timp de o săptămână pentru "relatări nedrepte" privind alegerile prezidenţiale din Iran. Şapte zile mai târziu, în timpul protestelor faţă de alegerile din Iran, staţia locală a fost închisă pe termen nedefinit de guvernul de la Teheran.
Ahmadinejad ameninţat cu o pocnitoare
În timp ce media internaţională, vorbitoare de limbă engleză, a relatat povestea celor de la Al Arabyia, presa din Iran, precum şi postul Al Jazeera au infirmat atentatul asupra lui Ahmadinejad. Autorităţile iraniene au informat că "grenada" a fost de fapt o pocnitoare, care a explodat la câteva sute de metri de convoiul preşedintelui, iar o persoană a fost deja arestată pentru a investiga despre ce a fost vorba cu exactitate.
Reporterul Al Jazeera, Ali Reza Ronaghi, aflat în Iran, a declarat pe site-ul postului TV: "Surse prezidenţiale au declarat că o pocnitoare s-a auzit în apropiere de convoi. Ele neagă că ar fi vorba de ceva mai mare de atât şi spun că Ahmadinejad şi anturajul sunt bine. (...) Am stat de vorbă şi cu jurnaliştii care însoţeau delegaţia preşedintelui şi niciunul nu au auzit sau văzut nimic. Cred că a fost ceva atât de nesemnificativ sau de puţin zgomotos încât majoritatea nici nu şi-au dat seama că s-a întâmplat ceva".
Israel, un nou stat american
Apropierea dintre Al Arabiya şi SUA a fost evidenţiată şi pe 26 ianuarie 2009, când preşedintele american Barack Obama a dat primul său interviu formal pentru această televiziune, adresându-se lumii musulmane şi explicând că "americanii nu sunt inamici". Tot la Al Arabiya, Obama a declarat şi că "Israel este un puternic aliat al Statelor Unite". Un legiuitor iranian spune însă că suportul pe care SUA îl oferă Israelului dovedeşte faptul că Israel "este doar un alt stat american".
Parviz Sorouri, membru al Comisie de Securitate Naţională şi Politică Externă din Parlamentul iranian, a declarat pentru presa locală că decizia Congresului SUA de a-şi anunţat suportul pentru un atac al Israelului este menit să pună sub presiune Iran şi să determine ţara să renunţe la programul nuclear. "Este doar un război psihologic, iar ei nu îl pot câştiga. Regimul sionist are o analiză greşită a situaţiei din regiune şi a puterii Iranului, pentru că dacă va lansa un război îşi va găsi sfârşitul. Dacă Israel avea capacităţi militare, ar fi putut face ceva împotriva celor din Gaza şi a Hezbollah. Populaţia din Fâşia Gaza a reuşit să învingă Israelul cu 22 de zile de rezistenţă. Aşa că dacă Israel face vreo mutare prostească împotriva Iranului, nu va mai putea opri războiul. Iranul va riposta dur în cazul în care ameninţările de natură psihologică se vor materializa", a declarat Sorouri.
Un conflict ce poate pleca de la un copac
Situaţia este atât de tensionată în regiune încât trei soldaţi libanezi şi un ofiţer israelian au murit marţi în urma unui schimb de focuri la graniţa dintre cele două state, primul de când Israel a atacat Hezbollah în 2006. Incidentul a avut loc când soldaţii israelieni au încercat să taie un copac ce bloca vederea în Liban, moment în care libanezii au susţinut că se află pe teritoriul lor.
Marile puteri ale lumii au făcut apel la Israel şi Liban să trateze cu mai multă grijă astfel de situaţii, pentru a nu da naştere unui conflict mai mare în zonă. Iranienii sunt însă de părere că acţiunea regimului sionist arată "disperarea şi dezorganizarea" lui. "Atitudinea agresivă a Israelului face parte din strategia de supravieţuire şi arată slăbiciunea, nu puterea, ţării", a declarat Mahmoud Ahmadinejad, care şi-a manifestat suportul republicii islamice pentru guvernul libanez. "Naţiunea noastră va sta mereu alături de curajosul popor al Libanului".
Preşedintele Siriei a condamnat şi el atacul israelian în zonă spunând că arată cât de stresaţi sunt vecinii lor. "Acţiunile lor sunt benefice interesului rezistenţei din ţările islamice", a spus Assad. Totodată, gruparea Hezbollah a promis că va răspunde oricărui act de agresiune din partea Tel Avivului. "Mâna israeliană care va lovi armata libaneză va fi tăiată", a declarat secretarul general Seyyed Hassan Nasrallah.
Frustrare şi islamofobie
"Lipsa de echilibru, furia şi frustrarea" cauzată de eşecurile în regiune este evidenţiată, spune purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe iranian, şi în cazul americanilor. Ramin Mehmanparast a condamnat "declaraţiile imprudente" ale amiralului american Mike Mullen, care a îndemnat la o acţiune militară împotriva Iranului pentru a pune capăt programului nuclear.
Ministrul de Interne, Ahmad Vahidi, a completat spunând că armata iraniană este pregătită să "zdrobească" şi să facă orice inamic să regrete un atac. "Declaraţii ca acelea ale oficialului american nu doar că par desprinse din literatura fascistă şi contrazic politica pacifistă a regimului Obama, dar indică şi un eşec al SUA împotriva determinării iraniene", a declarat Vahidi.
Şi ambasadorul Emiratelor Arabe Unite la Washington a declarat că sprijină o acţiune militară contra Iranului. Yousef al-Otaiba a declarat că Iran "a ameninţat procesul de pace şi echilibrul de putere" în Orientul Mijlociu. Comentariile sale sunt cea mai ostilă denunţare a Iranului din regiunea Golfului şi reflectă nemulţumirea crescândă în regiune faţă de eşecul Occidentului de a pune capăt programului nuclear al Iranului. "Este singura ameninţare militară convenţională pentru care se antrenează armata noastră. Nu există altă ameninţare, nu există altă ţară în regiune care să ameninţe Emiratele, doar Iranul. Aşa că, da, este în interesul nostru ca Iran să nu obţină tehnologie nucleară", a spus acesta.
Oficialii iranieni îl acuză însă pe ambasadorul EAU în SUA precum şi pe americani în general că promovează islamofobia. "După căderea comunismului în Est, ţintele lor au devenit ţările islamice. Instalarea islamofobiei, insultarea simbolurilor islamice, precum şi acuzarea ţărilor musulmane că încalcă drepturile omului sunt câteva acţiuni organizate de Vest în ultimele două decenii. Acum au adoptat o strategie defensivă şi ne acuză de fabricarea de arme nucleare pentru a-şi scuza acţiunile inexplicabile", susţine ministrul de Externe al Iranului.
România, aliat israelian
Fidel Castro este convins că SUA şi aliatul lor israelian intenţionează să atace Iranul, iar războiul psihologic s-ar putea transforma rapid într-unul militar. Există motive, mai mult sau mai puţin valabile, iar în ultima vreme s-au înmulţit elementele de manipulare, internă şi externă. În toată această poveste, România, ţară membră NATO şi prietenă a americanilor în misiunile din Irak şi Afganistan, se plasează ca un aliat al Israelului şi, implict, al SUA. În urmă cu mai bine de o săptămână, şase militari israelieni au murit după ce aparatul de zbor cu care făceau exerciţii în România s-a prăbuşit într-o regiune montană din ţara noastră. "Un antrenament", au spus israelienii, "o simulare de atac asupra Iranului", au spus serviciile de informaţii de la Teheran. Pe scurt, un ingredient al MOTIVULUI.
Cornel Preda, Antena3.ro
