Pe străzile din Barcelona, unii au arborat la ferestre "senyera", drapelul catalan, cu dungi roşii şi galbene, alţii "estelada", drapelul separatiştilor cu o stea albă pe fond albastru.
Liderul naţionalist Artur Mas, adus la conducere de o manifestaţie monstruoasă organizată la 11 septembrie pe străzile Barcelonei în scandări de "Independenţă", le-a promis celor 7,5 milioane de catalani că va organiza în patru ani un referendum privind viitorul lor.
În faţa refuzului Madridului de a acorda Cataloniei autonomia bugetară pe care o cere, Artur Mas, în vârstă de 56 de ani, preşedintele acestei regiuni cu o puternică identitate lingvistică şi culturală, a convocat alegeri anticipate, cu doi ani înainte de termen.
El speră să obţină o majoritate absolută şi să avanseze către un "stat suveran".
Acesta este un joc riscant, deoarece ultimele sondaje de opinie creditează CiU cu o majoritate relativă din cei 135 de deputaţi regionali, mai mult sau mai puţin echivalentă cu majoritatea de 62 de locuri din prezent.
Micile partide separatiste de stânga, multe dintre ele radicale, ar putea însă progresa, în special ERC, stânga separatistă tradiţională.
"Nu suntem vasalii statului spaniol", a declarat vineri Artur Mas, cerându-le catalanilor să construiască "viitorul naţiunii lor", la încheierea campaniei electorale.
Guvernul conservator spaniol, deja acaparat de lupta împotriva crizei economice, se confruntă cu o provocare majoră: dacă perspectiva unei eventuale independenţe rămâne îndepărtată, se pune totuşi în discuţie perenitatea modelului autonomiei regionale, unul dintre fundamentele Constituţiei din 1978.
În perioada tranziţiei democratice, catalanii şi-au regăsit dreptul de a se exprima liber în limba lor, interzisă în spaţiul public în timpul dictaturii lui Franco (1939-1975).
Dacă Artur Mas, un naţionalist de dreapta moderat, evită cu grijă cuvântul "independenþă", el apără un "stat suveran", afirmând că acesta ar fi viabil din punct de vedere economic, "al şaptelea din UE" în ceea ce priveşte veniturile pe cap de locuitor.
Aceasta însă generează temeri în rândul oamenilor de afaceri, din cauza posibilităţii ca acest stat să se găsească de facto în afara UE şi a zonei euro, în timp ce regiunea aduce o cincime la PIB-ul Spaniei.
De doi ani, frustrarea creşte în Catalonia, după o decizie a Tribunalului constituţional spaniol de a reduce statutul său de autonomie extinsă, datând din 2006, eliminând articolul care o defineşte ca o "naţiune".
Pe aceste teren al identităţii, foarte sensibil, criza economică a reanimat frustrările, Catalonia, afectată de tăieri bugetare, acuzând statul central că antrenează o prăpastie financiară: ea afirmă că are un deficit fiscal de 16 miliarde de euro pe an, ceea ce Madridul contestă.
Regiunea, care în prezent este cea mai îndatorată din Spania, cere un "pact fiscal" echivalent cu cel de care beneficiază ţara Bascilor şi Navarra, care i-ar permite să crească impozitele şi să elimine inegalităţile a căror victimă se declară.
Intenţiile lui Artur Mas rămân totuşi ambigue, în timp ce un sondaj al cotidianului El Pais arată că doar 46 la sută dintre catalani ar vota pentru independenţă dacă le-ar fi adresată această întrebare.
În opinia lui Joaquin Molins, profesor de ştiinţe politice la Universitatea din Barcelona, preşedintele regiunii nu va merge până la capăt. "Ceea ce pare logic este că negocierile vor avea loc pe pactul fiscal, iar toate acestea sunt o strategie pentru a se poziţiona fiecare ca cel mai puternic".
