Ideea de a lovi obiective americane și dincolo de Orientul Mijlociu apare într-un moment în care mulți la Teheran văd reluarea conflictului ca fiind inevitabilă.
Iranul a luat în calcul atacarea unor ținte militare americane din Europa în cazul în care Donald Trump escaladează războiul – spun persoane apropiate regimului de la Teheran, care își cântărește acum opțiunile pentru a ridica miza conflictului, scrie Financial Times.
Doi apropiați ai regimului au declarat pentru Financial Times că forțele iraniene au analizat posibilitatea de a lovi obiective americane din țări situate în sud-estul Europei, precum Bulgaria, care luna trecută a aprobat folosirea bazei aeriene Bezmer pentru avioanele americane de realimentare.
Una dintre surse a adăugat că și Ciprul – unde o bază aeriană britanică a fost lovită de o dronă în martie – s-ar afla printre țintele posibile ale unei riposte, în cazul unei noi ofensive americane.
Sursele au spus că, separat, forțele iraniene au studiat și ideea de a ataca cablurile submarine de fibră optică din Strâmtoarea Ormuz, în eventualitatea unei escaladări.
Aceste amenințări reflectă starea de spirit sfidătoare de la Teheran, unde mulți din interiorul regimului văd tot mai mult reluarea războiului ca pe o chestiune de „când”, nu de „dacă”.
Negocierile pentru redeschiderea strâmtorii au ajuns în impas, iar liderul suprem al Iranului, ayatollahul Mojtaba Khamenei, a promovat săptămâna trecută mai mulți radicali în funcții-cheie de securitate și militare. Trump a declarat marți că „nu există discuții sau conversații în curs ori programate” cu Teheranul.
Corpul Gardienilor Revoluției Islamice și alți comandanți militari au avertizat că, într-un nou conflict pe scară largă, Iranul ar depăși strategia sa anterioară – de a ataca obiective militare, instalații energetice și alte infrastructuri americane din Orientul Mijlociu – și ar lovi ținte mult mai îndepărtate.
Luna trecută, gardienii au amenințat Regatul Unit din cauza folosirii de către americani a bazelor militare britanice, spunând că „orice bază folosită pentru a lansa un atac asupra teritoriului iranian va fi considerată o țintă legitimă”.
Sidharth Kaushal, cercetător la institutul de analiză Royal United Services Institute din Londra, a descris amenințarea pe care rachetele iraniene o reprezintă pentru ținte din Europa și din alte părți ca fiind „reală, dar limitată”.
Iranul ar putea folosi rachete balistice cu rază medie de acțiune împotriva obiectivelor americane din sudul și sud-estul Europei, precum cele din seria Shahab, dar Kaushal precizează că acestea ar avea dificultăți în a produce pagube la distanțe mari.
Riposta Iranului ar depinde de acțiunile Washingtonului, potrivit surselor.
Una dintre ele a spus că regimul pregătește un plan de a extinde conflictul dacă Trump își va pune în aplicare amenințările anterioare de a ataca infrastructura iraniană. Președintele american a declarat luna trecută că Washingtonul va distruge un pod sau o centrală electrică din Iran de fiecare dată când republica islamică va viza o navă în strâmtoare.
A doua sursă a spus că Iranul nu și-ar impune „nicio limită” în răspunsul său, în cazul unei agresiuni americane.
„Dacă SUA merg prea departe, Iranul se va apăra cu orice preț, va ieși din regiune și va lovi și Europa”, a declarat persoana respectivă.
Iranul a demonstrat că e dispus să atace ținte îndepărtate. În săptămânile de după declanșarea războiului de către SUA și Israel, în februarie, Washingtonul a acuzat Teheranul că a lansat mai multe rachete – niciuna dintre ele nu și-a atins ținta – asupra bazei Diego Garcia, o bază militară comună americano-britanică din Oceanul Indian, aflată la aproximativ 4.000 km distanță.
Turcia a anunțat în martie că sistemele de apărare antiaeriană ale NATO au interceptat mai multe rachete balistice lansate din Iran, în timp ce baza aeriană britanică de la Akrotiri, în Cipru, a fost lovită de o dronă în aceeași lună. Oficiali occidentali au spus atunci că bănuiau că era o dronă iraniană lansată de forțe-proxy din regiune, și nu de Teheran în mod direct.
Sursele au afirmat că un atac iranian de luna trecută asupra bazei americane din Iordania, în care au fost uciși trei militari americani, a fost cel mai precis atac la distanță lungă efectuat vreodată de republica islamică și a demonstrat capacitatea sa de a lovi ținte aflate departe.
„A fost și un mesaj pentru Europa: poate primi rachete, așa că ar trebui să știe unde să se poziționeze în acest război”, a spus prima sursă. „O greșeală foarte mare, cum ar fi lovirea infrastructurii noastre, ar putea face ca războiul să iasă din regiune și să ajungă în Europa”.
Un memorandum de înțelegere semnat în iunie între SUA și Iran s-a destrămat luna trecută, după ce Teheranul a atacat nave în strâmtoare, iar cele două părți s-au acuzat reciproc că au încălcat acordul interimar – ceea ce a dus la runde de atacuri reciproce și la reinstituirea unei blocade americane asupra porturilor iraniene.
Săptămâni de eforturi diplomatice nu au reușit să producă o deblocare care să permită redeschiderea căii navigabile și reluarea negocierilor pentru un acord mai amplu de încheiere a războiului, iar Trump devine tot mai frustrat de acest impas.
Kaushal, de la RUSI, a precizat că ar putea fi folosite și rachete mai grele, dar acestea ar trebui să transporte o încărcătură mai ușoară pentru a ajunge suficient de departe – ceea ce înseamnă că pagubele ar fi minime.
El a sugerat că „ar fi mai productiv pentru ei să acționeze prin proxy” – grupări militante printre care se numără milițiile șiite din Irak, Hezbollah în Liban și houthii în Yemen.
„Atacurile pe care au încercat să le lanseze asupra bazei Diego Garcia anul acesta arată, într-un fel, că dețin arme cu raze de acțiune mai mari de 2.000 km”, a declarat Douglas Barrie, de la International Institute for Strategic Studies. „Câte astfel de arme au, de fap,t este o altă întrebare, la fel ca și dacă ar fi sau nu dispuși să folosească fie și doar câteva pentru a face un fel de gest de bravadă. Riscul e ca rachetele să eșueze sau să fie doborâte – deci ce ar câștiga? Cu cât raza e mai mare, cu atât e mai greu să fii cu adevărat precis”.
Unii din interiorul regimului iranian se tem că Teheranul își supralicitează poziția. Mulți radicali din sistem cred că SUA nu pot fi de încredere în privința aplicării vreunui acord și că Iranul trebuie să impună un cost mai mare Washingtonului pentru a se asigura că acesta își va respecta obligațiile dintr-un eventual acord final.
Printre ei se numără și Mohsen Rezaei, fost comandant al Gardienilor, pe care Khamenei l-a numit săptămâna trecută în funcția de cel mai înalt responsabil pe probleme de securitate al țării.
Analiștii iranieni au interpretat această mișcare drept un semn că figuri precum Mohammad Bagher Ghalibaf, negociatorul-șef al țării, au fost date deoparte deocamdată, în condițiile în care perspectivele unui acord durabil par tot mai sumbre.
Iranul „transmite un mesaj clar: dacă nu ajungi la o înțelegere cu Ghalibaf, va trebui să ai de-a face cu Rezaei”, a declarat a doua sursă. „Mesajul este: «Nu te enerva, pentru că eu sunt mai nebun decât tine»”.
