Familiile victimelor naufragiului l-au atacat pe ministrul sud-coreean al Oceanelor şi Pescuitului. Acesta a vrut să le transmită condoleanţe şi să îi asigure că le oferă tot sprijinul, însă a fost prins în busculadă şi cu greu a scăpat nevătămat.
Trupurile neînsufleţite ale celor care şi-au pierdut viaţa prinşi în fiarele feribotului au fost scoase rând pe rând din apă.
De mai bine de cinci zile, scafandrii coboară în adâncuri de zeci de ori pe zi.
La mal, unde a fost amplasat centrul de comandă, părinţii aşteaptă cu teamă veşti de la echipaje. Pleacă, în schimb, îndureraţi. Copiii lor, plecaţi în excursie cu şcoala, se întorc acasă într-un sicriu.
Părinţii şi-au luat rămas-bun de la copiii lor, în prima ceremonie funerară dintr-un şir lung ce va urma.
După ce şi-au pierdut colegii, liceenii care au supravieţuit l-au plâns pe profesorul ce şi-a dat viaţa salvându-i. Acesta s/a înecat încercând să scape de la moarte cât mai mulţi dintre copiii aflaţi pe feribot.
Peste 250 de oameni, majoritatea liceeni ce se aflau la bordul feribotului, sunt dispăruţi de cinci zile. Între timp, convorbirile înregistrate între Serviciul de Trafic naval şi echipajul feribotului îl încriminează şi mai mult pe căpitan.
Însă căpitanul a dat ordinul de evacuare la 30 de minute de la ciocnire, când feribotul era deja, în mare parte, scufundat
