Serghei Mihailovici Golubiţki este un scriitor, filolog, jurnalist şi specialist în internet-trading de la Moscova. S-a născut la 11 iulie 1962. A absolvit Magna Cum Laude Facultatea de Litere a Universtităţii de Stat din Moscova în 1984, iar în 1989 şi-a susţinut teza de doctorat cu tema “Mitologia socială şi nomenologia filosofică în lirica romanescă contemporană”, la aceeaşi universitate.
Cunoaşte limbile rusă, engleză, franceză, germană, portugheză şi română. În 2004 a publicat o carte în două volume cu titlul “Care este numele dumnezeului vostru? Marile afaceri oneroase ale secolului XX”, în care descrie peste douăzeci de afaceri din Statele Unite ale Americii, începând cu scandalul panamez şi terminând cu cazul Enron.
Tot el a scris un articol despre tezaurul României, care a ajuns pe mâna ruşilor, scrie efemeride.ro.
"In august 1916, Romania a intrat in Primul Razboi Mondial de partea Aliaților și a ocupat Transilvania. Las in spatele scenei motivele care au determinat aceasta țara sa adopte, timp de doi ani, starea de neutralitate: politica tarilor mici este o chestiune complicata și – ceea ce este mai important! – absolut neprincipiala din punctul de vedere al demersului nostru. Aici si cum, nu ma intereseaza Romania, pe mine ma intereseaza doar Rusia. Demersul Romaniei a avut consecinte foarte deplorabile: armatele aliate ale Mittelmächte (Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria și Imperiul Otoman) au replicat imediat printr-o contraofensiva, care, in cel mai scurt timp posibil, a infrant Armata Romana. Guvernul Romaniei a fost evacuat in graba de la București la Iași, la granița cu provincia Basarabia din Imperiul Rus. Dobrogea, Oltenia și Muntenia fusesera deja ocupate, astfel incat cotropirea totala a teritoriului național parea, pe buna dreptate, doar o chestiune de timp. In noiembrie 1916, Consiliul Național al Bancii Centrale a Romaniei a decis sa transmita, pentru pastrare temporara, intregul sau Tezaur aliatului sau – Rusia, care, de fapt, ii oferise cu amabilitate serviciile. O varianta alternativa luata in calcul era transportarea Tezaurului la Londra, dar pozitia dominanta pe care o aveau submarinele germane in spatiul maritim a fost determinanta pentru alegerea facuta in favoarea Imperiului Rus. Trebuie sa spun ca in Rusia au fost trimise nu numai rezervele de aur ale Bancii Centrale a Romaniei, dar, efectiv, toate economiile bancilor private romanești, ale companiilor și ale cetațenilor. Inventarul a cuprins: documente, manuscrise, monede vechi, tablouri, carți rare, arhivele manastirilor din Moldova și Țara Romaneasca, colectiile muzeistice aparținand institutiilor publice și celor private, precum și 93,4 tone de aur. Intrucat toate aceste comori au fost descrise in cel mai amanuntit mod cu putinta in procesul verbal de transmitere, nu este dificil sa calculam valoarea lor actuala (desigur, cu exceptia valorii pur istorice a exponatelor de muzeu) : 2 miliarde 800 milioane de dolari.
“Aurul romanesc” a fost transmis in Rusia in doua etape: la 12 și 14 decembrie 1916 – in 17 vagoane cuprinzand 1738 lazi, cu un continut in valoare de 314 580 456 lei si 84 de bani. Acestor lazi li s-au adaugat altele doua cu bijuteriile ale Reginei Maria, toate in valoare de 7 milioane de lei. In zilele de 23-27 iulie 1917 (deja dupa revoluția din februarie), a fost trimis la al doilea esalon cu parti ale Tezaurului Romaniei: 24 de vagoane, bunurile avand o valoare de inventar de 7,5 miliarde de lei. Sub paza unei unitați de cazaci trenul a ajuns cu bine la Moscova, la 3 august 1917. Apoi s-a intamplat ceea ce s-a intamplat: o banda bolsevica de teroristi a acaparat puterea sub directa conducere a Statului Major german, iar la 26 ianuarie 1918 Leiba Dovidovici Bronstein, alias Troțki, a declarat public cu cinism: „Activele romanesti plasate la Moscova, vor fi indisponibile pentru oligarhia romana. Guvernul sovietic isi asuma obligatia de pastrare a acestor active, ca si pe cea de returnare ulterioara a lor in mainile poporului roman “ Aşadar, putem spune un singur lucru: suntem nişte HOŢI", a declarat jurnalistul rus.
Cunoaşte limbile rusă, engleză, franceză, germană, portugheză şi română. În 2004 a publicat o carte în două volume cu titlul “Care este numele dumnezeului vostru? Marile afaceri oneroase ale secolului XX”, în care descrie peste douăzeci de afaceri din Statele Unite ale Americii, începând cu scandalul panamez şi terminând cu cazul Enron.
Tot el a scris un articol despre tezaurul României, care a ajuns pe mâna ruşilor, scrie efemeride.ro.
"In august 1916, Romania a intrat in Primul Razboi Mondial de partea Aliaților și a ocupat Transilvania. Las in spatele scenei motivele care au determinat aceasta țara sa adopte, timp de doi ani, starea de neutralitate: politica tarilor mici este o chestiune complicata și – ceea ce este mai important! – absolut neprincipiala din punctul de vedere al demersului nostru. Aici si cum, nu ma intereseaza Romania, pe mine ma intereseaza doar Rusia. Demersul Romaniei a avut consecinte foarte deplorabile: armatele aliate ale Mittelmächte (Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria și Imperiul Otoman) au replicat imediat printr-o contraofensiva, care, in cel mai scurt timp posibil, a infrant Armata Romana. Guvernul Romaniei a fost evacuat in graba de la București la Iași, la granița cu provincia Basarabia din Imperiul Rus. Dobrogea, Oltenia și Muntenia fusesera deja ocupate, astfel incat cotropirea totala a teritoriului național parea, pe buna dreptate, doar o chestiune de timp. In noiembrie 1916, Consiliul Național al Bancii Centrale a Romaniei a decis sa transmita, pentru pastrare temporara, intregul sau Tezaur aliatului sau – Rusia, care, de fapt, ii oferise cu amabilitate serviciile. O varianta alternativa luata in calcul era transportarea Tezaurului la Londra, dar pozitia dominanta pe care o aveau submarinele germane in spatiul maritim a fost determinanta pentru alegerea facuta in favoarea Imperiului Rus. Trebuie sa spun ca in Rusia au fost trimise nu numai rezervele de aur ale Bancii Centrale a Romaniei, dar, efectiv, toate economiile bancilor private romanești, ale companiilor și ale cetațenilor. Inventarul a cuprins: documente, manuscrise, monede vechi, tablouri, carți rare, arhivele manastirilor din Moldova și Țara Romaneasca, colectiile muzeistice aparținand institutiilor publice și celor private, precum și 93,4 tone de aur. Intrucat toate aceste comori au fost descrise in cel mai amanuntit mod cu putinta in procesul verbal de transmitere, nu este dificil sa calculam valoarea lor actuala (desigur, cu exceptia valorii pur istorice a exponatelor de muzeu) : 2 miliarde 800 milioane de dolari.
“Aurul romanesc” a fost transmis in Rusia in doua etape: la 12 și 14 decembrie 1916 – in 17 vagoane cuprinzand 1738 lazi, cu un continut in valoare de 314 580 456 lei si 84 de bani. Acestor lazi li s-au adaugat altele doua cu bijuteriile ale Reginei Maria, toate in valoare de 7 milioane de lei. In zilele de 23-27 iulie 1917 (deja dupa revoluția din februarie), a fost trimis la al doilea esalon cu parti ale Tezaurului Romaniei: 24 de vagoane, bunurile avand o valoare de inventar de 7,5 miliarde de lei. Sub paza unei unitați de cazaci trenul a ajuns cu bine la Moscova, la 3 august 1917. Apoi s-a intamplat ceea ce s-a intamplat: o banda bolsevica de teroristi a acaparat puterea sub directa conducere a Statului Major german, iar la 26 ianuarie 1918 Leiba Dovidovici Bronstein, alias Troțki, a declarat public cu cinism: „Activele romanesti plasate la Moscova, vor fi indisponibile pentru oligarhia romana. Guvernul sovietic isi asuma obligatia de pastrare a acestor active, ca si pe cea de returnare ulterioara a lor in mainile poporului roman “ Aşadar, putem spune un singur lucru: suntem nişte HOŢI", a declarat jurnalistul rus.
