"Cum ştim unde ne aflăm? Cum reuşim să găsim drumul dintr-un loc spre un altul? Şi cum stocăm această informaţie în aşa fel încât să putem să găsim imediat drumul corect data viitoare când mergem pe acelaşi drum? Cei trei laureaţi din acest an au fost premiaţi pentru descoperirea unui sistem de poziţionare din creier, supranumit GPS-ul intern, care face posibilă orientarea în spaţiu şi care demonstrează existenţa unei baze celulare pentru o funcţie cognitivă superioară", precizează acelaşi comunicat publicat pe nobelprize.org.
În 1971, John O'Keefe a identificat prima componentă din acest sistem de poziţionare. El a descoperit un anumit tip de celule nervoase dintr-o zonă din creier denumită hippocampus care era întotdeauna activată atunci când un şoarece se afla într-un anumit loc dintr-o cameră. Alte celule nervoase se activau când şoarecele se afla în alte locuri din acea cameră. John O'Keefe a ajuns la concluzia că aceste "celule de localizare" trasează o hartă a camerei respective.
După mai bine de trei decenii, în 2005, May-Britt şi Edvard I. Moser au descoperit o altă componentă esenţială din sistemul cerebral de poziţionare. Ei au identificat un alt tip de celule nervoase, pe care le-au denumit "celule-reţea", care generează un sistem de coordonate şi permit o poziţionare precisă şi găsirea unui drum străbătut anterior. Studii ulterioare au demonstrat felul în care celulele de localizare şi celulele-reţea fac posibilă determinarea poziţiei geografice şi navigaţia pe ruta corectă.
John O'Keefe s-a născut în 1939, la New York, şi deţine atât cetăţenia americană, cât şi pe cea britanică. A obţinut diploma de doctor în psihologie fiziologică la Universitatea McGill din Canada, în 1967. După aceea, s-a mutat în Marea Britanie pentru studii postdoctorale, la University College London. A rămas în această universitate britanică şi a devenit profesor de ştiinţe neuronale şi cognitive în 1987. John O'Keefe este în prezent director la Sainsbury Wellcome Centre in Neural Circuits and Behaviour la University College London.
May-Britt Moser s-a născut în oraşul Fosnav?g din Norvegia, în 1963. A studiat psihologia la Universitatea din Oslo, împreună cu viitorul ei soţ şi colaureat al premiului Nobel Edvard Moser. Şi-a luat doctoratul în neurofiziologie în 1995. A urmat studii postdoctorale la Universitatea din Edinburgh şi la University College London, înainte de a se transfera la Universitatea de Ştiinţă şi Tehnologie din oraşul norvegian Trondheim, în 1996. May-Britt Moser a devenit profesor de ştiinţe neuronale în 2000 şi este în prezent directorul general al Centre for Neural Computation din Trondheim.
Edvard I. Moser s-a născut în 1962, în oraşul ?lesund. Şi-a obţinut doctoratul în neurofiziologie la Universitatea din Oslo, în 1995. A urmat studii postdoctorale alături de soţia şi colaureata Nobel May-Britt Moser, mai întâi la Universitatea Edinburgh şi apoi la laboratorul coordonat de John O'Keefe din Londra. În 1996 s-a transferat la Universitatea de Ştiinţă şi Tehnologie din Trondheim, unde a devenit profesor, în 1998. În prezent, este directorul al Kavli Institute for Systems Neuroscience din Trondheim.
May-Britt Moser şi Edvard Moser formează al cincilea cuplu recompensat cu premiul Nobel, după Alva Myrdal (premiul pentru pace, 1982) şi Gunnar Myrdal (economie, 1974), Carl Ferdinand Cori şi Gerty Theresa Cori (medicină, 1947), Ir?ne Juliot-Curie şi Frédéric Juliot (chimie, 1935) şi Pierre şi Marie Curie (fizică, 1903).
Anul trecut, premiul Nobel pentru medicină a revenit cercetătorilor James E. Rothman (Statele Unite), Randy W. Schekman (Statele Unite) şi Thomas C. Südhof (Germania), pentru descoperirile lor în domeniul sistemului care reglează traficul intracelular.
Premiul pentru medicină marchează debutul sezonul Nobel, care va continua, marţi, cu premiul Nobel pentru fizică.
