Nu sunt de acord ca SIF – urile puteau obtine mai multi bani acum de la Erste pentru pachetele de actiuni de la BCR. La orice vanzare perfectata, se gasesc voci care spun “se putea mai mult”, dar, din pacate, cred ca actionari la SIF sau nu, refuzam sa spunem lucrurilor pe nume: Erste are painea si cutitul. Adica:
1) are controlul BCR (69,4% din actiunile bancii), ceea ce inseamna cinci oameni in Consiliul de supraveghere din totalul de sapte, in care mai intra doi sefi de SIF – Tudor Ciurezu si Mihai Fercala. Erste isi impune deja cele mai multe decizii legate de viitorul bancii, de aici si lipsa de presiune privind perioada de timp in care sa fie finalizate discutiile cu SIF
2) are si a folosit in favoarea sa la masa negocierilor profitabilitatea in scadere a bancii cand au inceput discutiile legate de pret
3) perspectiva aproape sigura a unor noi recapitalizari pentru a-si imbunatati ratiile de lichiditate, masuri ce sunt de resortul bancii centrale sa fie impuse bancilor in cauza, scenariu care da frisoane sefilor SIF
4) contextul de furtuna perfecta de pe pietele financiare internationale, cu o volatilitate ridicata pe fondul crizei datoriilor suverane, problemelor Greciei si a altor state din zona euro plus criza americana, toate conducand la un peisaj riscant pentru listari, Polonia joaca aici rol de “rara avis” sau exceptie locala de la regula generala
5) diferentele de pozitie/pozitionare si de orgolii dintre sefii SIF-urilor. Jocul de asteptare, pe care austriecii l-au practicat in acesti ani de dupa privatizarea BCR in 2005, si au asteptat sa identifice clar cu cine se pot intelege mai intai pentru a rupe blocul SIF-urilor, singura varianta in care Erste putea fi obligata de a lista BCR fiind aceea de bloc compact, in care numai toate cele cinci SIF-uri cer in scris listarea bancii, potrivit acordului din 2009
6) este un investitor pe termen lung spre deosebire de SIF-uri, de aici, si abordarea in cadrul negocierilor, o capcana intinsa inteligent de Erste pe mai multi ani, impunand astfel SIF-urilor ritmul lor de abordare a problemei listarii pana cand chestiunea listarii a murit de la sine, ultima dovada fiind chiar votul actionarilor SIF. SIF-urile ar fi castigat probabil cu o abordare conforma interesului lor, adica o presiune comuna pentru listare pana cel tarziu in 2009 si evitarea din start a unei listari cerute unanim in scris, unde cei cinci sefi de SIF si-au subminat singuri pozitiile de negociere cu Erste prin clauza de tip muschetari "toti pentru unul si unul pentru toti"
7) SIF-urile au o participatie lipsita de lichiditate la BCR, in conditiile in care banca nu este listata, ceea ce face captivi actionarii minoritari in mana actionarului majoritar, singurul pret rezonabil pentru acest prizonierat de lux al SIF-urilor in BCR fiind obtinerea din dividende a unei sume consistente. De remarcat insa ca sursa dividendelor, profitul, a slabit in anii de criza si nici nu are perspectiva unei reveniri pe termen scurt
8) Erste a avut alaturi consultanti specializati, echipa de negociatori experimentati in achizitii in regiune si care cunosc foarte bine dosarul BCR. In plus, si-au luat alaturi avocati, contractand serviciile firmei de avocatura de business Tuca, Zbarcea & Asociatii. SIF-urile nu au avut langa ei la negocieri niciun avocat sau consultant
9) tipul de comunicare a fost diferit de SIF-uri si extrem de relevant. Pozitiile Erste au fost exprimate rar, consistent, prin vocea presedintelui Erste, Andreas Treichl, si apoi, a lui Manfred Wimmer, CFO, vicepresedinte al Erste si seful echipei de negociere. Nu au reactionat la pozitiile diferite, chiar contradictorii exprimate de sefii SIF-urilor, unde la un moment dat a existat chiar un meci la distanta intre Ioan Cuzman, seful SIF Banat Crisana, si Costel Ceocea, seful SIF Moldova. Austriecii au functionat ca o corporatie intacta, organizata, un organism eficient, ermetic, fara scurgeri vizibile de informatii. Lipsa de coeziune din frontul SIF-urilor nici nu a creat dealtfel suficienta presiune pe pozitia Erste, pentru ca acestia sa fie nevoiti sa raspunda
10) in orice varianta, chiar si daca SIF-urile reuseau sa forteze Erste sa listeze BCR, pierderea mai mare era tot a SIF-urilor pentru ca miza la un joc pe termen scurt nu ii avantaja chiar daca ar fi putut sa isi vanda actiunile pe Bursa in conditiile actuale de piata. Miza pe termen lung a unui joc SIF la BCR o exclud 100%, tocmai pentru ca nu cred ca SIF-urile isi permit sa ramana in BCR pe termen lung pastrandu-si actualele detineri si sa sustina cu bani cash viitoarele runde de capitalizari din banci, care se apropie daca ne uitam la trendul general, unde FMI si BCE cer bancilor acum in primul rand sa se ajute singure prin vanzarea de active neperformante sau non – core business, prin reducere la sange a costurilor, si ca ultima varianta, sa ceara ajutorul statelor. De spus aici, ca SIF-urile sunt actionari si la BRD si la Banca Transilvania, de aici posibile noi presiuni pentru aport suplimentar de cash, dar si varianta de refugiu de a-si vinde actiunile pe bursa pentru a scapa de majorare. La BCR, procesul de majorare de capital ar veni tehnic mai repede decat orizontul listarii, de aceea nici nu exista alta cale de refugiu acum pentru SIF
11) miscarea Erste de a-si lista in februarie 2008 actiunile la Bucuresti a eliminat pe jumatate ratiunea de a mai lista actiunile BCR
12) atitudinea pasiva a SIF-urilor in relatia cu Erste, in care au fost reactive si nu proactive, a impins spre rezultatul actual. Erste a lucrat meticulos pe proiectul “achizitia actiunilor BCR si evitarea listarii”, in timp ce SIF-urile au dat impresia ca trateaza acest subiect ca fiind “BCR, una dintre actiunile din portofoliul SIF”. La atitudine pasiva contabilizez atitudinea fata de listarea Erste la Bucuresti, ratarea unor momente mai bune de a lista sau vinde actiunile BCR si aici cred ca in perioada 2005 – 2009 au fost mai multe asemenea momente pentru obtinerea unui randament mai bun decat cel de acum
13) jocul lui Ioan Cuzman, seful Banat – Crisana, de sustinere a deal-ului cu Erste inainte sa fie semnat un acord cu sefii SIF-urilor a eliminat singura carte de forta pe care SIF-urile o puteau folosi, cea de a actiona ca un bloc compact care cere listarea, desi contextul este clar nefavorabil pentru o asemenea operatiune
3) perspectiva aproape sigura a unor noi recapitalizari pentru a-si imbunatati ratiile de lichiditate, masuri ce sunt de resortul bancii centrale sa fie impuse bancilor in cauza, scenariu care da frisoane sefilor SIF
4) contextul de furtuna perfecta de pe pietele financiare internationale, cu o volatilitate ridicata pe fondul crizei datoriilor suverane, problemelor Greciei si a altor state din zona euro plus criza americana, toate conducand la un peisaj riscant pentru listari, Polonia joaca aici rol de “rara avis” sau exceptie locala de la regula generala
5) diferentele de pozitie/pozitionare si de orgolii dintre sefii SIF-urilor. Jocul de asteptare, pe care austriecii l-au practicat in acesti ani de dupa privatizarea BCR in 2005, si au asteptat sa identifice clar cu cine se pot intelege mai intai pentru a rupe blocul SIF-urilor, singura varianta in care Erste putea fi obligata de a lista BCR fiind aceea de bloc compact, in care numai toate cele cinci SIF-uri cer in scris listarea bancii, potrivit acordului din 2009
6) este un investitor pe termen lung spre deosebire de SIF-uri, de aici, si abordarea in cadrul negocierilor, o capcana intinsa inteligent de Erste pe mai multi ani, impunand astfel SIF-urilor ritmul lor de abordare a problemei listarii pana cand chestiunea listarii a murit de la sine, ultima dovada fiind chiar votul actionarilor SIF. SIF-urile ar fi castigat probabil cu o abordare conforma interesului lor, adica o presiune comuna pentru listare pana cel tarziu in 2009 si evitarea din start a unei listari cerute unanim in scris, unde cei cinci sefi de SIF si-au subminat singuri pozitiile de negociere cu Erste prin clauza de tip muschetari "toti pentru unul si unul pentru toti"
7) SIF-urile au o participatie lipsita de lichiditate la BCR, in conditiile in care banca nu este listata, ceea ce face captivi actionarii minoritari in mana actionarului majoritar, singurul pret rezonabil pentru acest prizonierat de lux al SIF-urilor in BCR fiind obtinerea din dividende a unei sume consistente. De remarcat insa ca sursa dividendelor, profitul, a slabit in anii de criza si nici nu are perspectiva unei reveniri pe termen scurt
8) Erste a avut alaturi consultanti specializati, echipa de negociatori experimentati in achizitii in regiune si care cunosc foarte bine dosarul BCR. In plus, si-au luat alaturi avocati, contractand serviciile firmei de avocatura de business Tuca, Zbarcea & Asociatii. SIF-urile nu au avut langa ei la negocieri niciun avocat sau consultant
9) tipul de comunicare a fost diferit de SIF-uri si extrem de relevant. Pozitiile Erste au fost exprimate rar, consistent, prin vocea presedintelui Erste, Andreas Treichl, si apoi, a lui Manfred Wimmer, CFO, vicepresedinte al Erste si seful echipei de negociere. Nu au reactionat la pozitiile diferite, chiar contradictorii exprimate de sefii SIF-urilor, unde la un moment dat a existat chiar un meci la distanta intre Ioan Cuzman, seful SIF Banat Crisana, si Costel Ceocea, seful SIF Moldova. Austriecii au functionat ca o corporatie intacta, organizata, un organism eficient, ermetic, fara scurgeri vizibile de informatii. Lipsa de coeziune din frontul SIF-urilor nici nu a creat dealtfel suficienta presiune pe pozitia Erste, pentru ca acestia sa fie nevoiti sa raspunda
10) in orice varianta, chiar si daca SIF-urile reuseau sa forteze Erste sa listeze BCR, pierderea mai mare era tot a SIF-urilor pentru ca miza la un joc pe termen scurt nu ii avantaja chiar daca ar fi putut sa isi vanda actiunile pe Bursa in conditiile actuale de piata. Miza pe termen lung a unui joc SIF la BCR o exclud 100%, tocmai pentru ca nu cred ca SIF-urile isi permit sa ramana in BCR pe termen lung pastrandu-si actualele detineri si sa sustina cu bani cash viitoarele runde de capitalizari din banci, care se apropie daca ne uitam la trendul general, unde FMI si BCE cer bancilor acum in primul rand sa se ajute singure prin vanzarea de active neperformante sau non – core business, prin reducere la sange a costurilor, si ca ultima varianta, sa ceara ajutorul statelor. De spus aici, ca SIF-urile sunt actionari si la BRD si la Banca Transilvania, de aici posibile noi presiuni pentru aport suplimentar de cash, dar si varianta de refugiu de a-si vinde actiunile pe bursa pentru a scapa de majorare. La BCR, procesul de majorare de capital ar veni tehnic mai repede decat orizontul listarii, de aceea nici nu exista alta cale de refugiu acum pentru SIF
11) miscarea Erste de a-si lista in februarie 2008 actiunile la Bucuresti a eliminat pe jumatate ratiunea de a mai lista actiunile BCR
12) atitudinea pasiva a SIF-urilor in relatia cu Erste, in care au fost reactive si nu proactive, a impins spre rezultatul actual. Erste a lucrat meticulos pe proiectul “achizitia actiunilor BCR si evitarea listarii”, in timp ce SIF-urile au dat impresia ca trateaza acest subiect ca fiind “BCR, una dintre actiunile din portofoliul SIF”. La atitudine pasiva contabilizez atitudinea fata de listarea Erste la Bucuresti, ratarea unor momente mai bune de a lista sau vinde actiunile BCR si aici cred ca in perioada 2005 – 2009 au fost mai multe asemenea momente pentru obtinerea unui randament mai bun decat cel de acum
13) jocul lui Ioan Cuzman, seful Banat – Crisana, de sustinere a deal-ului cu Erste inainte sa fie semnat un acord cu sefii SIF-urilor a eliminat singura carte de forta pe care SIF-urile o puteau folosi, cea de a actiona ca un bloc compact care cere listarea, desi contextul este clar nefavorabil pentru o asemenea operatiune
In aceste conditii, a venit oferta Erste pentru actiunile detinute de SIF-uri la BCR si nu avea cum sa fie mai buna. Eu cred ca, in conditiile de mai sus, oferta Erste chiar este mai buna. Si aici, pun eu inca trei lucruri:
1) Evaluarea de 1,26 aplicata la valoarea contabila a BCR, in conditiile in care pentru o banca din Romania maximul practicat ar fi de 1,3, dupa cum rezulta din datele prezentate de Erste si din cate am vazut necontestate de bancherii de investitii. Situatia bilantului BCR, evolutia profitului, lipsa de business nou, adica de credite noi (pe retail, este arhicunoscut fenomenul de inghetare al creditarii) toate indica faptul ca austriecii au oferit un multiplu peste cel real, si aici merita o privire comparativa cu datele BRD, ale Unicredit Tiriac si ale altor cateva banci solide de pe piata
2) Negocierea acestei tranzactii in momentul iulie – septembrie 2011 a facut ca la masa discutiilor conditiile sa fie puse doar de Erste, am argumentat mai sus de ce, astfel ca SIF-urile nu aveau ce sa impuna, doar austriecii aveau ce, ajutati paradoxal de situatia BCR, care are o profitabilitate in scadere si, cel mai probabil, nevoie de capital proaspat
3) Schimbul cu actiuni Erste, fara sa comentez raportul de conversie stabilit, este unul bun. Erste chiar este o actiune lichida si o participatie de genul celei oferite, de 1% in banca austriaca, pare mai putin costisitor de mentinut de catre un SIF decat actuala pozitie in BCR
Concluzia este ca acest deal nu putea fi mai bun astazi sau ieri ori maine pentru SIF, care inteleg din semnalele sefilor de SIF ca au nevoie de lichiditate. Am chiar senzatia ca unele actiuni Erste vor fi vandute foarte repede de catre SIF-uri pentru a-si alimenta conturile cu cash. Este un deal prost fata de oricare din momentele 2005 – 2009, BCR este acum la un minim istoric in epoca Erste, trecand ca evaluare in spatele BRD, iar aici SIF-urile nu au decat o singura vina: cand se puteau face bani nu au vandut sau nu au listat actiunile BCR fortand mana Erste si nici nu mai au timp, cum are Erste, sa astepte intoarcerea BCR la marje de profit bune si o listare in conditii de piata favorabile.
Este, cred, cel mai bun deal posibil in cel mai prost moment posibil, intr-un soi de razbunare a clepsidrei. Si, invers, dupa achizitia “foarte sus” a actiunilor BCR de catre Erste in 2005 pentru austrieci nu putea sa vina un moment mai bun sa isi duca planurile la bun sfarsit pentru a-si scoate SIF-urile din casa. Asta se vede si in atitudinea actionarilor SIF, care la Adunarile Generale de la SIF Muntenia si SIF Oltenia, singurele consumate pana acum, nu au impresionat ca prezenta, desi se discuta vanzarea celei mai valoroase participatii din portofoliu. Cei putini, care s-au dus, au votat in marea majoritate, fara bucurie, iesirea din casa Erste. Ceilalti, care nu au venit la AGA, au votat astfel indiferenta ori nemultumirea fata de pretul obtinut. Faptul ca nu s-au dus arata exact ca la tururile electorale, la fiecare patru ani, ca nu au avut ce sa aleaga. Pe masa AGA, sefii SIF-urilor nu au avut ce sa puna: decat oferta asa cum este a lui Erste. Singura optiune. Cat despre listare...Amin!
1) Evaluarea de 1,26 aplicata la valoarea contabila a BCR, in conditiile in care pentru o banca din Romania maximul practicat ar fi de 1,3, dupa cum rezulta din datele prezentate de Erste si din cate am vazut necontestate de bancherii de investitii. Situatia bilantului BCR, evolutia profitului, lipsa de business nou, adica de credite noi (pe retail, este arhicunoscut fenomenul de inghetare al creditarii) toate indica faptul ca austriecii au oferit un multiplu peste cel real, si aici merita o privire comparativa cu datele BRD, ale Unicredit Tiriac si ale altor cateva banci solide de pe piata
2) Negocierea acestei tranzactii in momentul iulie – septembrie 2011 a facut ca la masa discutiilor conditiile sa fie puse doar de Erste, am argumentat mai sus de ce, astfel ca SIF-urile nu aveau ce sa impuna, doar austriecii aveau ce, ajutati paradoxal de situatia BCR, care are o profitabilitate in scadere si, cel mai probabil, nevoie de capital proaspat
3) Schimbul cu actiuni Erste, fara sa comentez raportul de conversie stabilit, este unul bun. Erste chiar este o actiune lichida si o participatie de genul celei oferite, de 1% in banca austriaca, pare mai putin costisitor de mentinut de catre un SIF decat actuala pozitie in BCR
Concluzia este ca acest deal nu putea fi mai bun astazi sau ieri ori maine pentru SIF, care inteleg din semnalele sefilor de SIF ca au nevoie de lichiditate. Am chiar senzatia ca unele actiuni Erste vor fi vandute foarte repede de catre SIF-uri pentru a-si alimenta conturile cu cash. Este un deal prost fata de oricare din momentele 2005 – 2009, BCR este acum la un minim istoric in epoca Erste, trecand ca evaluare in spatele BRD, iar aici SIF-urile nu au decat o singura vina: cand se puteau face bani nu au vandut sau nu au listat actiunile BCR fortand mana Erste si nici nu mai au timp, cum are Erste, sa astepte intoarcerea BCR la marje de profit bune si o listare in conditii de piata favorabile.
Este, cred, cel mai bun deal posibil in cel mai prost moment posibil, intr-un soi de razbunare a clepsidrei. Si, invers, dupa achizitia “foarte sus” a actiunilor BCR de catre Erste in 2005 pentru austrieci nu putea sa vina un moment mai bun sa isi duca planurile la bun sfarsit pentru a-si scoate SIF-urile din casa. Asta se vede si in atitudinea actionarilor SIF, care la Adunarile Generale de la SIF Muntenia si SIF Oltenia, singurele consumate pana acum, nu au impresionat ca prezenta, desi se discuta vanzarea celei mai valoroase participatii din portofoliu. Cei putini, care s-au dus, au votat in marea majoritate, fara bucurie, iesirea din casa Erste. Ceilalti, care nu au venit la AGA, au votat astfel indiferenta ori nemultumirea fata de pretul obtinut. Faptul ca nu s-au dus arata exact ca la tururile electorale, la fiecare patru ani, ca nu au avut ce sa aleaga. Pe masa AGA, sefii SIF-urilor nu au avut ce sa puna: decat oferta asa cum este a lui Erste. Singura optiune. Cat despre listare...Amin!
